Viața la 41 de ani…

… de abia începe! Îmi amintesc că acum un an, puțin înainte de schimbarea prefixului, m-am săturat să acumulez suferință și am ales să fac ceva pentru mine: să-mi reamintesc cine sunt, să mă manifest ca atare și să trăiesc ca Stăpână a propriului meu Destin. Un an mai târziu, trăiesc conștient, mă bucur din plin de viață și experimentez miracole în fiecare zi. Munca cu sine este un proces continuu, pe alocuri anevoios, însă merită fiecare secundă și dram

Continue Reading

Femeia infantilă vs Femeia matură. Îți place cine ești?

Este foarte clar că ma adresez vouă, doamnelor. Asta nu înseamnă că lectura postării este interzisă bărbaților. Chiar mă aștep ca domnii să contribuie cu perspective benefice minții feminine. Unele adevăruri sunt atât de simple încât femeile care le conștientizează pentru prima dată privesc cu pupila dilatată de uimire fix în propriul interior, iar acea senzație sâcâitoare că se mințeau cu ceva dispare ca prin minune. Fiecare dintre noi, cel puțin odată în viața ei, a derapat grav de tot

Continue Reading

My body is my temple

Proverb, truism, realitate. Corpul meu este templul meu. Sufletul fericit este liantul care ține cărămizile imbatabile în fața oricăror vitregii. Purul adevăr, de o minunată simplitate. Unde mai pui că și foarte ușor de dovedit. Dacă dimineața am început-o cu nas de Rudolf și obraji de culoarea sacoului roșu aprins, seara mi-am uitat batistele de hârtie pe podeaua studioului de dans doar pentru că nu am mai avut nevoie de ele. Cu vreo 3-4 ore în urmă, Facebook îmi dă

Continue Reading

Respir profund

E întuneric. Unul binefăcător. Regenerator. Îmi simt degetele de la mâna stângă cum se flexează ușor. Parcă acum m-am trezit din somn. E ca și cum m-am trezit. Sau poate că am prins viață? Încă nu deschid ochii. Mai stau și mă bucur de tăcerea completă. Mă lăfăi cu senzualitate deplină în beznă și în senzațiile pe care le simt în fiecare bucățică din corp. Respir profund și zâmbesc în întuneric. Sunt doar eu cu mine. Mă simt. Literalmente în

Continue Reading

Ce ți-e și cu blocajele astea…

De vreo lună de zile mă dau de ceasul morții să scriu. Inspirație ioc. Hai că poate iese ceva mai pe fantasy, așa. Aiurea! Poate îmi vine vreo idee suficient de revoluționară cât să isterizez pe cineva și iese postarea. Pauză! Car după mine laptopul, poate mă convinge umărul încărcat să produc ceva OK. Nimic. Mă duc în cafenele, să mă pălească muza. Vezi să nu! Tot ce mi-a ieșit a fost un e-mail kilometric, documentat, pe niște teme cvasi-profesionale.

Continue Reading

Ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate?

Mă iei în brațe ca să pot dormi? Sunt obosită, dar trupul meu tânjește după căldura corpului tău. Îți caută brațul sigur și relaxat, ca să-mi sprijine fruntea de el. Mintea îmi fredonează, oarecum repetitiv, un rând care m-a impresionat: ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate? Spatele meu, pânza ta. Liniște. Aproape deplină. Se aude numai respirația. Bătăile inimii se simt. Îmi  aduc aminte cadența ei. În mirarea conștientizării am adormit. Ca și cum m-ar fi

Continue Reading

Laitmotiv cu inimioare

Iubind în scris… A patra oară în trei zile când iubirea îmi sare-n cale. E clar un semn! Ba nu, o sincronicitate! Turist în Londra, cu ochii-girofar în jur, ca pentru a îngloba fiecare imagine nouă, dar cu sufletul în drum spre casă, unde parcă pentru prima oară simt că mă așteaptă cineva, vorbesc despre iubire. Sau ascult. Laitmotiv de weekend și nu numai, iubirea se arată în veșnica retorică-ntrebare: ce este ea? Și uite așa faci un tur culturalo-filosofic

Continue Reading

Despre putere și rugăciuni

Sunt momente în viață când auzim până la refuz anumire replici standard sau subiecte la modă. Pentru mine una dintre saturații este sintagma ”femeie puternică”. Două cuvinte alăturate folosite atât de mult, atât de des, atât de prost încât și-au pierdut sensul și au ajuns o bășcălie până și pentru femei. Dar… când ești pregătit se întâmplă o minune și cineva pune puterea lângă femeie în așa fel încât produce o revelație. Sau, mai bine zis, acest cineva pune puterea

Continue Reading

Siropoșenii și oglinzi cu două fațete

Am văzut La Grande Bellezza și nu mi-a plăcut. Dacă n-ar fi fost ultimele două minute din film, probabil că aș fi rămas cu ideea că am dat trei ore unei prostii europene din care nu m-am ales cu nimic. Noroc de muzică și deliciul limbii italiene, căci altfel… de grotescul care ne înconjoară zilnic sunt sătulă. Finalul face totul. Pentru mine. „Now there’s something I want to show you. This is how it always ends. With death. But first

Continue Reading