Mă iei în brațe ca să pot dormi? Sunt obosită, dar trupul meu tânjește după căldura corpului tău. Îți caută brațul sigur și relaxat, ca să-mi sprijine fruntea de el. Mintea îmi fredonează, oarecum repetitiv, un rând care m-a impresionat: ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate? Spatele meu, pânza ta. Liniște. Aproape deplină. Se aude numai respirația. Bătăile inimii se simt. Îmi aduc aminte cadența ei. În mirarea conștientizării am adormit. Ca și cum m-ar fi …
|
La vremuri noi, oameni noi. Subiecte noi, mai mult sau mai puțin comode. Totul depinde de prespectiva din care privești viața și pe ce drum alegi să mergi. Revenirea la simplitate și conservarea energiei sunt dezideratul principal într-o lume care își cheltuie cea mai valoroasă resursă – propria energie – într-un vârtej de zbucium fără sens. Vă invit la introspecție pentru a putea acționa focusat, cu mintea clară. Vă provoc să re-descoperiți înțelepciunea populară, de multe ori ascunsă în proverbe, zicători și basme. La An Nou, vă îndemn să decideți cine sunteți și cum va arăta viața voastră de azi înainte. Universul de la fereastra mea se vede frumos! Eu sunt Stapâna propriei mele vieți. Îmi scriu realitatea așa cum se cuvine, în deplină armonie cu legile Creației. Iubesc comunicarea – în toate formele ei – dar aleg să concentrez acest blog pe magia cuvântului. Dacă rezonați cu propunerile mele, vă invit să îmi trimiteți un mesaj. Eu sunt Elena Petrescu. O vrăjitoare chiar locuiește aici. |