Ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate?


Mă iei în brațe ca să pot dormi? Sunt obosită, dar trupul meu tânjește după căldura corpului tău. Îți caută brațul sigur și relaxat, ca să-mi sprijine fruntea de el. Mintea îmi fredonează, oarecum repetitiv, un rând care m-a impresionat: ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate?

Spatele meu, pânza ta.

Liniște. Aproape deplină. Se aude numai respirația. Bătăile inimii se simt. Îmi  aduc aminte cadența ei. În mirarea conștientizării am adormit. Ca și cum m-ar fi vrăjit.

Mi-e somn. Mă răsucesc pe-o parte să mă las îmbrățișată. Noapte bună!