Imaginea din oglindă

Stela... aud o șoaptă îndepartată în colțul drept al minții. Tresar o clipă și ascult. Mă ascult. Stela... Nu, nu e Bebe Stela, pisica mea cea mică. E Stela lui Jaquiron. Este acea ipostază sofisticată care poartă în suflet răni adânci din războaie demult uitate. De ce o aud tocmai acum? Nu mi-e dor de ea și nici nu mă supără ceva mai mult ca în alte dăți. Stela... ce cauți în mintea mea, imagine din oglindă? Apari neinvitată, după

Continue Reading

Respir profund

E întuneric. Unul binefăcător. Regenerator. Îmi simt degetele de la mâna stângă cum se flexează ușor. Parcă acum m-am trezit din somn. E ca și cum m-am trezit. Sau poate că am prins viață? Încă nu deschid ochii. Mai stau și mă bucur de tăcerea completă. Mă lăfăi cu senzualitate deplină în beznă și în senzațiile pe care le simt în fiecare bucățică din corp. Respir profund și zâmbesc în întuneric. Sunt doar eu cu mine. Mă simt. Literalmente în

Continue Reading

Ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate?

Mă iei în brațe ca să pot dormi? Sunt obosită, dar trupul meu tânjește după căldura corpului tău. Îți caută brațul sigur și relaxat, ca să-mi sprijine fruntea de el. Mintea îmi fredonează, oarecum repetitiv, un rând care m-a impresionat: ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate? Spatele meu, pânza ta. Liniște. Aproape deplină. Se aude numai respirația. Bătăile inimii se simt. Îmi  aduc aminte cadența ei. În mirarea conștientizării am adormit. Ca și cum m-ar fi

Continue Reading

Despre putere și rugăciuni

Sunt momente în viață când auzim până la refuz anumire replici standard sau subiecte la modă. Pentru mine una dintre saturații este sintagma ”femeie puternică”. Două cuvinte alăturate folosite atât de mult, atât de des, atât de prost încât și-au pierdut sensul și au ajuns o bășcălie până și pentru femei. Dar... când ești pregătit se întâmplă o minune și cineva pune puterea lângă femeie în așa fel încât produce o revelație. Sau, mai bine zis, acest cineva pune puterea

Continue Reading

Siropoșenii și oglinzi cu două fațete

Am văzut La Grande Bellezza și nu mi-a plăcut. Dacă n-ar fi fost ultimele două minute din film, probabil că aș fi rămas cu ideea că am dat trei ore unei prostii europene din care nu m-am ales cu nimic. Noroc de muzică și deliciul limbii italiene, căci altfel... de grotescul care ne înconjoară zilnic sunt sătulă. Finalul face totul. Pentru mine. "Now there’s something I want to show you. This is how it always ends. With death. But first

Continue Reading

Despre tabuuri și ipocrizii sau cum să-ți furi singur căciula (III)

Acest post o să doară. Rău. Fără scrisuri mici pe ecran. O să doară ca și cum v-ați epila pentru prima dată cu ceară. Fără anestezie. Este un bilet sigur spre iadul al cărui nume este INTROSPECȚIE. Fiecare are în viața lui (ei) sentimentală măcar o situație în care și-a furat căciula singur (sau singură).  Ce este foarte distractiv, oricât de adânc îngropăm amintirea, ea are nerușinata tendință să ne muște de suflet fix când ne e lumea mai dragă.

Continue Reading