Imaginea din oglindă

Stela... aud o șoaptă îndepartată în colțul drept al minții. Tresar o clipă și ascult. Mă ascult. Stela... Nu, nu e Bebe Stela, pisica mea cea mică. E Stela lui Jaquiron. Este acea ipostază sofisticată care poartă în suflet răni adânci din războaie demult uitate. De ce o aud tocmai acum? Nu mi-e dor de ea și nici nu mă supără ceva mai mult ca în alte dăți. Stela... ce cauți în mintea mea, imagine din oglindă? Apari neinvitată, după

Continue Reading

Fără teamă!

Înainte se zicea că lenea este un păcat. Apoi s-a trecut la mindfulness și slowing down ca să n-o dai în burnout. După care s-a ajuns la ideea că lenea este utilă pentru că te ajută să gasești rapid cele mai eficiente soluții la orice astfel încât să ai mai mult timp să o... freci la rece. Apoi a picat meteoritul! Adică a venit boleșnița voodoo, inamicul invizibil, spaima omenirii, COVID-19. Reinventarea apei calde la pachet: spălat pe mâini, reguli

Continue Reading

Învățând să dolce far niente

Șase povesti din 21. Mai este cale lungă de parcurs și de povestit despre lucruri frumoase. Pastila zilei o dedic modurilor suprinzătoare în care poți învăța să te bucuri de dolce far niente. La mine se numește laringită apărută din neant vineri. Că or fi blestemele adunate de pe la vecini (cel puțin n-au auzit manele!) sau că Universul mi-a dat o evadare de la niște obligații care-mi stau în gât, este interesant cum frustrarea de a nu putea comunica

Continue Reading

Mulțumesc celui mai bun prieten

21 de zile, 21 de povești frumoase. Astăzi una despre prietenie. Despre ce înseamnă să deschizi gura și să spui: ăăă, știi, nu prea știu cum să-ți zic, dar poți veni cu mine la doctor? Mi-e frică să merg singură. Este o poveste scurtă și concisă care spune că atunci când îți pasă de cineva îi oferi timpul și atenția ta. Cu atât mai relevant este ajutorul oferit cu cât nu vine din partea vreunui iubit, ci din partea unui

Continue Reading

Feminitate într-o gură de tort

Cu toată bucuria, vinerea trecută am descoperit un tort deosebit, creație a prietenei mele Adriana Colea. Un tort delicat și parfumat ca o femeie primăvara. Aceeași compoziție, îmbăcată în două moduri diferite: unul spectaculos ca o defilare pe podium, celalat sobru și stabil, demn de un domn în toată regula. Ca niciodată, torturile au fost VIP-urile petrecerii, pozate din toate unghiurile, de parcă musafirii se transformaseră în cei mai avizi paparazzi. De la nuanțele de o gingășie organică, la petalele

Continue Reading

My body is my temple

Proverb, truism, realitate. Corpul meu este templul meu. Sufletul fericit este liantul care ține cărămizile imbatabile în fața oricăror vitregii. Purul adevăr, de o minunată simplitate. Unde mai pui că și foarte ușor de dovedit. Dacă dimineața am început-o cu nas de Rudolf și obraji de culoarea sacoului roșu aprins, seara mi-am uitat batistele de hârtie pe podeaua studioului de dans doar pentru că nu am mai avut nevoie de ele. Cu vreo 3-4 ore în urmă, Facebook îmi dă

Continue Reading

Respir profund

E întuneric. Unul binefăcător. Regenerator. Îmi simt degetele de la mâna stângă cum se flexează ușor. Parcă acum m-am trezit din somn. E ca și cum m-am trezit. Sau poate că am prins viață? Încă nu deschid ochii. Mai stau și mă bucur de tăcerea completă. Mă lăfăi cu senzualitate deplină în beznă și în senzațiile pe care le simt în fiecare bucățică din corp. Respir profund și zâmbesc în întuneric. Sunt doar eu cu mine. Mă simt. Literalmente în

Continue Reading

Ce ți-e și cu blocajele astea…

De vreo lună de zile mă dau de ceasul morții să scriu. Inspirație ioc. Hai că poate iese ceva mai pe fantasy, așa. Aiurea! Poate îmi vine vreo idee suficient de revoluționară cât să isterizez pe cineva și iese postarea. Pauză! Car după mine laptopul, poate mă convinge umărul încărcat să produc ceva OK. Nimic. Mă duc în cafenele, să mă pălească muza. Vezi să nu! Tot ce mi-a ieșit a fost un e-mail kilometric, documentat, pe niște teme cvasi-profesionale.

Continue Reading

Ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate?

Mă iei în brațe ca să pot dormi? Sunt obosită, dar trupul meu tânjește după căldura corpului tău. Îți caută brațul sigur și relaxat, ca să-mi sprijine fruntea de el. Mintea îmi fredonează, oarecum repetitiv, un rând care m-a impresionat: ne-am putea vedea la noapte să-ți pictez stele pe spate? Spatele meu, pânza ta. Liniște. Aproape deplină. Se aude numai respirația. Bătăile inimii se simt. Îmi  aduc aminte cadența ei. În mirarea conștientizării am adormit. Ca și cum m-ar fi

Continue Reading

Am năpârlit vremea viselor și a poveștilor

Mi-am dorit eliberare și am primit-o odată cu Anul Nou. Am năpârlit vremea viselor și a poveștilor. Am aruncat din spate desaga cu speranțe deșarte, cu preconcepții, condiționări sociale și temeri. Am scuturat veșmintele vechi ale Vasilisei și mi-am luat tigva luminoasă dăruită, după multe probe, de Baba Iaga. Am acceptat Femeia Sălbatică și realitatea faptului că ea este o Regină. Eu sunt o Regină. Am plătit prețul. Dar merită. Am verbalizat tot ce aveam de spus astfel încât să

Continue Reading