Respir profund

E întuneric. Unul binefăcător. Regenerator. Îmi simt degetele de la mâna stângă cum se flexează ușor. Parcă acum m-am trezit din somn. E ca și cum m-am trezit. Sau poate că am prins viață? Încă nu deschid ochii. Mai stau și mă bucur de tăcerea completă. Mă lăfăi cu senzualitate deplină în beznă și în senzațiile pe care le simt în fiecare bucățică din corp. Respir profund și zâmbesc în întuneric. Sunt doar eu cu mine. Mă simt. Literalmente în

Continue Reading

Am năpârlit vremea viselor și a poveștilor

Mi-am dorit eliberare și am primit-o odată cu Anul Nou. Am năpârlit vremea viselor și a poveștilor. Am aruncat din spate desaga cu speranțe deșarte, cu preconcepții, condiționări sociale și temeri. Am scuturat veșmintele vechi ale Vasilisei și mi-am luat tigva luminoasă dăruită, după multe probe, de Baba Iaga. Am acceptat Femeia Sălbatică și realitatea faptului că ea este o Regină. Eu sunt o Regină. Am plătit prețul. Dar merită. Am verbalizat tot ce aveam de spus astfel încât să

Continue Reading

Cum m-am dezîndrăgostit de tango

A fost odată ca niciodată o perioadă în care am iubit foarte tare un bărbat. El nu m-a iubit. Ocazional s-a pierdut în corpul meu și în pasiunea năbădăioasă. Iubirea mea ajungea pentru o sută de suflete sau cât să dea foc la orice colț de casă... În vreme respectivă dansam tango. Constant și cu plinătate. Târziu am înțeles că ofeream îmbrățișările pe care i le-aș fi oferit lui celorlalți bărbați care nu numai că le apreciau, dar le și

Continue Reading

Despre mine

Azi am citit două articole foarte frumoase. Unul despre cum iubesc femeile și unul despre capacitatea femeilor singure de a trăi vieți pline și fericite. M-am regăsit în ambele, în egală măsură. Și m-am pomenit acum, seara târziu, că mi-a venit cheful de scris. Mi-am întors privirea în interior deoarece am rezonat cu două idei aparent contradictorii. La o căutătură superificială ar suna cam așa: cum adică femeile singure iubesc? Dar dualitatea conceptelor nu face decât să ne reamintească de

Continue Reading

A de la… ?

Azi am simțit nevoia să port un inel cu chihlimbar pe care nu l-am mai purtat demult. Este un inel simplu, de argint, un un oval plin de viață, vesel și suculent. În general îl purtam pe inelarul drept, cu un inel mai mic pe post de opritor. Acum mi-a rămas tare mare și și-a luat locul de drept pe arătătorul mâinii stângi. Este un inel pe care l-am primit cadou acum niște ani buni de la o doamnă fină

Continue Reading

Unde ne grăbim?

Mai deunăzi citeam o analiză concisă, din seria ”adevărul gol goluț, ăla greu de înghițit dacă ești laș/ă”, despre modificările comportamentale la bărbați și femei. Mi-a plăcut nu numai pentru că este scrisă de un prieten, ci pentru că este condensată într-un limbaj savuros de direct și nu cade în derizoriul conceptului de politic corect. Am citit de câteva ori bucata și am baleiat între idei de toate felurile. Lectura m-a provocat la un exercițiu de observație a interacțiunilor din

Continue Reading

Laitmotiv cu inimioare

Iubind în scris... A patra oară în trei zile când iubirea îmi sare-n cale. E clar un semn! Ba nu, o sincronicitate! Turist în Londra, cu ochii-girofar în jur, ca pentru a îngloba fiecare imagine nouă, dar cu sufletul în drum spre casă, unde parcă pentru prima oară simt că mă așteaptă cineva, vorbesc despre iubire. Sau ascult. Laitmotiv de weekend și nu numai, iubirea se arată în veșnica retorică-ntrebare: ce este ea? Și uite așa faci un tur culturalo-filosofic

Continue Reading

Siropoșenii și oglinzi cu două fațete

Am văzut La Grande Bellezza și nu mi-a plăcut. Dacă n-ar fi fost ultimele două minute din film, probabil că aș fi rămas cu ideea că am dat trei ore unei prostii europene din care nu m-am ales cu nimic. Noroc de muzică și deliciul limbii italiene, căci altfel... de grotescul care ne înconjoară zilnic sunt sătulă. Finalul face totul. Pentru mine. "Now there’s something I want to show you. This is how it always ends. With death. But first

Continue Reading

Despre tabuuri și ipocrizii sau cum să-ți furi singur căciula (III)

Acest post o să doară. Rău. Fără scrisuri mici pe ecran. O să doară ca și cum v-ați epila pentru prima dată cu ceară. Fără anestezie. Este un bilet sigur spre iadul al cărui nume este INTROSPECȚIE. Fiecare are în viața lui (ei) sentimentală măcar o situație în care și-a furat căciula singur (sau singură).  Ce este foarte distractiv, oricât de adânc îngropăm amintirea, ea are nerușinata tendință să ne muște de suflet fix când ne e lumea mai dragă.

Continue Reading