Am observat recent un eveniment care mi-a atras atenția:
O scenă de viață, un cuplu în parc, totul verde, flori parfumate, o noapte senină, magie peste tot. Un El înalt, cu un aspect imberb, o Ea mignonă și creață trăiau o clipă de copilărie interioară. Adică El se străduia să-i arate Ei cât este de înalt, pe la 1,90, măsurato-sprijinit pe o daravelă din parc, probabil destinată măsurării copilașilor. Ea îl fixează cu privirea ca un pictor care măsoară și-și însemnează pânza și dă cu o voce gravă verdictul: Nu, n-ai unu nouăzeci. El râde strâmb și amândoi pleacă din parc, fumând, cu mâinile bălăngănindu-se în sincron pe lângă corpurile cu o expresie egal baiețească. Ea se oprește lângă un coș, aruncă țigara și dă un șut unor gunoaie de pe jos…
Final de scenă.
Întregul episod zgârie atât de tare urechea și retina încât te pune în postura de a te autoanaliza: cât de conștient trăiești, câtă atenție acorzi modului de comunicare în relația de cuplu și care sunt consecințele acestuia?
Mă adresez în primul rând femeilor. De fiecare dintre noi depinde relația de cuplu și calitatea acesteia. Iubirea este apanajul și responsabilitatea femeilor. Rolul bărbaților și modul în care se exprimă față de alegerea făcută (partenera aleasă) este diferit, dar despre asta vom discuta în alt articol.
Adevărul doare o singură dată, prima dată, până îl conștientizezi și îl accepți. Apoi intri în ritmul natural și viața ți se transformă în cele mai frumoase moduri. Revenind la episodul povestit și la rolul femeilor… Doamnelor, rolul nostru este să încurajăm bărbații astfel încât ei să se manifeste la maximum de potențialitate pozitivă a lor. Mai ales când vorbim despre bărbații din viețile noastre, căci noi suntem cele care i-au ales. De gândurile noastre și de modul în care noi comunicăm – direct sau subtil – depinde calitatea relației. Cuplul este spațiul sacru dintre un bărbat și o femeie, acel spațiu în care creștem și construim împreună, în complementaritate. Tonul sec și condescendent al acelei Ea l-a castrat, la nivel de subconștient, pe acel El pentru prezent și orice alte femei i-ar intra în viață. El căuta o validare și încurajare, iar Ea i-a tăiat craca de sub picioare, într-un mod aparent inofensiv, dar care va costa în viitor, căci buturuga mică răstoarnă carul mare.
Pentru un ochi exersat, rezultatele dramatice s-au văzut imediat. Celor doi le-au dispărut zâmbetele, s-au apucat de fumat, au plecat cu o distanță fizică sesizabilă între ei, cu un limbaj corporal imaturo-băiețesc de ambele părți, adică la revedere chimie. Șutul glorios în gunoaie, dat de un baschet mititel de fată, n-a făcut decât să pună punctul de i într-o frustrare și – poate – conștentizare a datului cu bâta în baltă pentru că ne imaginăm că cel de lângă noi va rămâne din confort, comoditate, obișnuință sau cine știe ce.
Sper ca mai multe dintre voi să-și amintească modul în care bunicile noastre se purtau cu bunicii noștri. Cu câtă admirație îi priveau, cu câtă dragoste îi înconjurau, cum li se adresau sau cum îi dojeneau delicat și costructiv, atunci când era cazul. Câte dintre noi înteleg că trăitul conștient se referă la o ecologie a gândurilor, emoțiilor și acțiunilor noastre, atât la nivel personal, cât și ca interacțiune cu bărbații aleși (pentru a rămâne în tema articolului)?
Vă propun un exercițiu cu voi însevă: să vă reamintiți câtă magie se ascunde în delicatețea feminină. Priviți-vă bărbații din viață, cu seninătate și bucurie, apreciativ. Dacă în primă fază vi se pare dificil, vorbiți cu ei în gând ca domnițele din povești. Bărbații voștri sunt sori, sunt eroi, sunt protectori, sunt regi, sunt lei, sunt reprezentanții verticalei, fiii Divinității. Credeți în ei și îi vedeți ca atare. Iar când veți fi pregătite, rostiți cu voce tare gândurile frumoase. Dacă noi, femeile, înflorim când suntem complimentate cu sinceritate, bărbații se împuternicesc când le spunem din suflet Soarele meu, Regele meu, fiecare după gândirea și intuiția ei.
Așa cum noi iubim susținerea, protecția și încurajarea bărbaților noștri, așa și ei se transformă în îmbrățișarea caldă, constructivă, pe care numai noi știm să o oferim. Dacă El vrea să se știe înalt – iar acel El chiar avea 1,90! – dă-i această bucurie. Îi faci lui un bine pentru toată viața și aduci un plus de fericire în propriul cuplu, deci ție însăți. Lasă gunoaiele, interioare sau exterioare, și concentrează-te pe tot ceea ce este mai bun și mai frumos. O femeie senină, fericită, este o femeie magnetică, care poate vindeca sufletul unui bărbat. O femeie senină, fericită, care trăiește conștient și se manifestă cu atenție poate construi un castel al iubirii pe care bărbatul ei îl va proteja de orice dușman, fie și cu prețul propriei vieți.
Doamnelor, vă invit să vă reamintiți eleganța de altă dată, când femeia inspira poeme și romane prin însăși esența ei, iar bărbații se întreceau în scris și compoziții. Totul este posibil, inclusiv trezirea acestui spirit în lumea pe care o experimentăm azi.
