Căutam un pretex să scriu. L-am găsit într-o discuție pe tema definirii sentimentelor și a bărbaților cerebrali. De la ”voi femeile mereu interpretați că e vorba de sentimente” am ajuns să țin un dialog imaginar cu oglinda mea: – Vreau să scriu. – Despre romantism? (e cumva sarcastic?) – Păi din ce unghi ca să fie intersant? Că asa, romantism bla bla bla… – Din ăla pe care-l vrei tu. – Dă-mi un șut de inspirație! – N-ai nevoie de …
Blog Posts
Sunt momente în viață când auzim până la refuz anumire replici standard sau subiecte la modă. Pentru mine una dintre saturații este sintagma ”femeie puternică”. Două cuvinte alăturate folosite atât de mult, atât de des, atât de prost încât și-au pierdut sensul și au ajuns o bășcălie până și pentru femei. Dar… când ești pregătit se întâmplă o minune și cineva pune puterea lângă femeie în așa fel încât produce o revelație. Sau, mai bine zis, acest cineva pune puterea …
Un eveniment la care am vrut musai să ajung și am ajuns! M-am rugat să nu explodeze nici o grenadă, să nu pice nici un meteorit, să fiu azi în București, la Sheraton, la evenimentul Dianei Mihăila, primul blogger specialist în soluții de organizare din România. De ce? Ar trebui să încep cu faptul că Diana este consultant KonMari, că este un profesionist desăvâsit, ambițios, că știe și poate să ofere informație de calitate și să transforme – spre exemplu …
Am văzut La Grande Bellezza și nu mi-a plăcut. Dacă n-ar fi fost ultimele două minute din film, probabil că aș fi rămas cu ideea că am dat trei ore unei prostii europene din care nu m-am ales cu nimic. Noroc de muzică și deliciul limbii italiene, căci altfel… de grotescul care ne înconjoară zilnic sunt sătulă. Finalul face totul. Pentru mine. „Now there’s something I want to show you. This is how it always ends. With death. But first …
Nu vorbesc despre film pentru că nu l-am văzut. Încă. Am trecut razant pe lângă el, dar ma voi întoarce cu certitudine. Din curiozitate. Sună bine. Merge la orice. Numai că azi nu mă refer nici la haine, nici la frumusețea fizică, nici la cinematografie. Nu mă refer nici măcar la alegeri, mai ales că anul ăsta sunt o modă. Nu mă refer nici măcar la discutabile concepte filosofice. Trăim mai multe vieți la rând? N-am fost cuminți, vine pedeapsa …
Istanbul is indeed a power city. This city which never sleeps offers a fairytale lover a glimpse into the Ottoman empire, harnessing immense power both visible and invisible to the eye. I’m not talking just about the motorways, the breathtaking bridge over the Bosporus, the architectural skyscrapers or the super-skilled drivers in the narrow roads’ labyrinths. It’s all about the energy contained within the city itself, in the DNA of the people. It’s a very complicated love story, but it …
Legile care guvernează Pământul nu sunt întotdeauna cele care conduc Universul. Nu vreau să deschid ochii. Nu încă. Nu vreau în lumea reală. Cu durere și trudă. Prefer să rămân în lumea din creierul meu, o lume boemă cu poeți, autori, compozitori și tot soiul de muzicieni, pictori, gravori, bijutieri. Numai artiști! Aleg să fiu considerat un ciudat. Un maniac egocentrist pe care nu-l mai interesează altceva decât distracția. Stimați domni și gentile doamne, pot spune că am atins vârsta …
Parfumul! Undeva între amintiri și “Memories” al lui Bon Jovi își dădu seama. Întotdeauna fusese fascinată de parfumul lui. Nu-l recunoștea. Nici nu-i păsa ce este până la urmă. Conta că era al lui. Uitase cum era să-i simtă parfumul. De fapt era impropriu spus că uitase. Pur și simplu ascunsese amintirea undeva într-un colț al minții. Într-o cutie. Cu un capac bine pus… Nu avea curaj să se uite prea des în cutie. Momentul în care fiecare o luase …
Stăteam, într-o zi, aplecat peste pervazul ferestrei. Cu mintea aiurea încercam să privesc azaleele părculeţului din intersecţie. Degeaba… Tot ce reuşeam era să-mi amintesc că amurgeşte, iar eu am o tonă de lucru (vedeţi dumneavoastră, să fii scriitor este greu: te scoli dimineaţa devreme şi miezul zilei te prinde la ultima cafea. Apoi prânzul te îmbie la odihnă, iar cina, la un pahar cu prietenii. Şi-n tot acest răstimp, pagina te aşteaptă răbdătoare pe masă. Metaforic vorbind… Scriitorul de azi …
Se juca absentă cu paharul… În fundal, Jane Monheit cânta “More than you know”. O voce ca a tinerei Ella Fitzgerald… Auzi vag textul repetat al reporteriței. Jane cânta, iar ea se sprijinea neglijentă de bar. Rochia elegantă nu părea deranjată de atitudinea indiferentă. Un colț atârna galeș, trăgând ochiade spre vârful pantofului. Își sprijinise bărbia de palmă, ignorând cu desăvârșire machiajul. Zâmbea undeva în lumea ei. Cine spusese că femeile nu folosesc “the nothing box”? Cutiuță magică a privitului …
