Legile care guvernează Pământul nu sunt întotdeauna cele care conduc Universul.
Nu vreau să deschid ochii. Nu încă. Nu vreau în lumea reală. Cu durere și trudă. Prefer să rămân în lumea din creierul meu, o lume boemă cu poeți, autori, compozitori și tot soiul de muzicieni, pictori, gravori, bijutieri. Numai artiști!
Aleg să fiu considerat un ciudat. Un maniac egocentrist pe care nu-l mai interesează altceva decât distracția. Stimați domni și gentile doamne, pot spune că am atins vârsta la care îmi permit să fiu propriul meu binefăcător și să-mi îngădui de la cele mai neînsemnate plăceri la…
Oricine are un dram de cultură a întâlnit cel puțin o dată teribilul mit al depravării artistului: tutun, băutură, orgii. Dragii mei, nimic mai eronat! Dar gura lumii este slobodă, iar firea omului – prin definiție, un inventator – naște zvonuri și bârfe.
Desigur, tuturor ne place mai mult imaginea poetului tânăr, viril, cu plete până la brâu, adesea îmbătat cu absint înainte de amiază, trăindu-și tihnit zilele sub aripa ocrotitoare a vreunei contese. Mereu confuz și îndurerat, poetul nostru compune mii de versuri din care păstrează 5 sau 6, iar pe restul le azvârle isterico-amărât în gura înflăcărată a șemineului.
Desigur, tuturor ne place mai mult imaginea tinerei nuveliste, versată în limbi străine, timidă și visătoare. Se face nevăzută în bibliotecă unde scârțâie cu penița miraculoase aventuri de cavaleri și domnițe. Parcă o vedem în miezul serii părăsindu-și ascunzătoarea și fugind spre… marea transformare.
De cum se lasă noaptea, sărmani muritori de rând, credeți că toți artiștii se adună într-un palazzo venețian și benchetuiesc dezlănțuit până la venirea zorilor! Cântă și dansează printre pocale de vin și perne orientale. Nori groși de fum de țigară ascund vederii cele mai sălbatice fantezii. Totul este înconjurat de o aură de mister și erotism specific aleșilor Artei. Numai lor nu li se impun limite! Au drepturi depline pentru că se sacrifică creând opere nemuritoare. Ard ca lumânările înainte de vreme. Au drepturi depline pentru că oamenii obișnuiți au nevoie de vise.
Se aud râsete și chicoteli. Într-un salon, câteva nobile bârfesc înfățișările tinerilor pictori și se întreabă șiret dacă sculptorii au mâini la fel de talentate. În altă încăpere, domnii își aleg noi victime. Într-un budoar un cuplu de artiști dezbate cele mai recente lucrări și … mă rog, de ce să vă stric tocmai eu, restul de fantezie? Cine sunt eu, un simplu autor, să vă spulber miturile de care vă agățați plini de frustrare? De ce să vă dezamăgesc, când scopul celor ca mine, este de a vă promite mereu noi fantasme?
Vă las să visați! Imaginați-vă ce vreți. Cum vreți. Știți că artiștii sunt boemi. Acesta este farmecul nostru! Iar frumusețea voastră este că vă abandonați cu totul în mâinile noastre.
Vise plăcute!
