Căutam un pretex să scriu. L-am găsit într-o discuție pe tema definirii sentimentelor și a bărbaților cerebrali. De la ”voi femeile mereu interpretați că e vorba de sentimente” am ajuns să țin un dialog imaginar cu oglinda mea:
– Vreau să scriu.
– Despre romantism? (e cumva sarcastic?)
– Păi din ce unghi ca să fie intersant? Că asa, romantism bla bla bla…
– Din ăla pe care-l vrei tu.
– Dă-mi un șut de inspirație!
– N-ai nevoie de mine. Te descurci tu. Ia-o p-asta!
Mda… Tipic lui, dar chiar are dreptate!
Și uite așa, răsucind puiul din cuptor să se rumenească mai bine mi-am adus aminte de un first date, undeva cred că într-o primăvară. Un date cu peripeții. Un date cu un cerebral. Prima persoană care mi-a spus răspicat: ”tu chiar ești o romantică incurabilă.” Eu? Romantică?
Dialog imaginar cu cerebralul: Hotărăște-te! Tot tu mi-ai zis altă dată că-s prea cerebrală într-un context în care aerul încins din cameră ar fi strigat la tine: ”E nebună, prietene! Pereții ăștia au văzut multe, dar așa ceva? Zi merci, dă un acatist și azi poți să mori fericit!”
Nici măcar nu luasem posibilitatea în calcul. Nici acum nu prea-mi vine să cred că sunt romantică. Mai degrabă cerebrală cu accese de romantism când este îndrăgostită. Sau poate o cerebrală cu imaginație? Se pupă?
Am împins tava cu puiul înapoi în cuptor. Poate chiar sunt romantică. Cumva în direcția asta a bătut o altă afirmație, a unui alt cerebral. Subiectul era winter wonderland dates. Cu o bucurie absolut copilărească am să-mi amintesc mereu acel unic date de iarnă, în preajma unui Crăciun, în Cișmigiu, cu luminițe, snow angels, rimel curgând de la săpunitul cu zăpadă și eu întrebând ușor panicată ”s-a întins rău?” ”Neah, puțin. Să știi că ești frumoasă.” „Un date ca-n filmele de Crăciun,” a venit replica cerebralului. Da. Fix așa. Probabil că mustăceam mai ceva ca Sylvester cu canarul în gură. ”Ești cam romantică, domnișoară,” a venit la pachet cu un zâmbet a la Chesire cat.
Oi fi! E ceva rău în asta? Probabil că poți să mă rănești mai ușor. Sau poate dimpotrivă. Poate că având o linguriță în plus de romantism în suflet văd mai mult din frumosul oamenilor. Poate că romantismul mă ajută să le văd potențialul. Sau poate că, defapt, acest romantism este modul meu avansat de supraviețuire într-un mediu pietrificat emoțional.
Poate că-s un fel de Dr. Jekyll și Mr. Hyde, varianta sweet. Oricum dacă ne-am lua mereu în serios, cu toții am avea rezervate o cameră cu gratii și o cămașă din aia care se poartă cu mânecile legate la spate. Poate că o parte din mine este romantică. Din seria romantic supreme! Am să iubesc mereu întâlnirile ca de film, iar pe unele le-am trăit pe pielea mea. Viața chiar bate filmul și uneori foarte frumos. Poate că cealaltă parte este una cerebrală. Pentru că sunt adepta riscurilor calculate. Pentru că înțeleg înaintea curajului unora de a spune când s-au terminat anumite povești.
E ca un buton de on/off. Pot baleia între ipostaze: una îmi place mult, cealaltă îmi asigură protecție și confort. Este ca un dialog. Te adaptezi interlocutorului. De ce ar trebui să fiu un singur lucru când pot experimenta infinitul? O conversație scurtă poate să fie teribil de amuzantă. Un boost de energie și bună dispoziție, ca și cum ai lua vitamine. Alte conversații pot să fie rare, dar pline de semnificație, de filosofie, de creație. Altele sunt ca un debate de colegiu, în care fiecare încearcă să-l convingă pe celălalt de ceva anume. Iar unele conversații pot să fie pur și simplu incendiare, cu tot arsenalul ”pirotehnic” aliniat și gata de utilizare.
– Până la urmă te-ai lămurit? (dialog imaginar de încheiere cu oglinda)
– Îhâm.
– Fix treaba ta.
– Păi tu m-ai întrebat!
– Ce? (râsete cu poftă)
– Dacă m-am lămurit.
– Dar nu te-am întrebat ce ai ales.
– Am zis eu ceva?
– Lasă inocența. Știu exact ce vroiai să zici.
– Uuuu… cerebralule! (strâmbătură copilărească cu scos limba)
– Fix treaba ta, bis.
Puiul arată delicios, bronzat corespunzător. Romantică am fost ieri. Azi prefer să râd și să mă ”revergorez” ca la 20 de ani. Mâine e luni. Promit să fiu măcar jumătate de oră cerebrală!
Poftă bună!
