… sau cum o frază adună laolaltă toate darurile (spirituale și materiale) cu care Bărbosu’ mă copleșește de ziua mea. Întotdeauna mi-am iubit ziua de naștere și m-am bucurat să o serbez cu cât mai multi prieteni posibil. Anul acesta este cu atât mai specială cu cât schimb prefixul: 40 and fabulous and not a day older than 23 in my heart! Iar dacă stau să mă gândesc bine, de vreo trei ani încoace am transformat întreaga lună aprilie în …
Etichetă: viata
Stela… aud o șoaptă îndepartată în colțul drept al minții. Tresar o clipă și ascult. Mă ascult. Stela… Nu, nu e Bebe Stela, pisica mea cea mică. E Stela lui Jaquiron. Este acea ipostază sofisticată care poartă în suflet răni adânci din războaie demult uitate. De ce o aud tocmai acum? Nu mi-e dor de ea și nici nu mă supără ceva mai mult ca în alte dăți. Stela… ce cauți în mintea mea, imagine din oglindă? Apari neinvitată, după …
Înainte se zicea că lenea este un păcat. Apoi s-a trecut la mindfulness și slowing down ca să n-o dai în burnout. După care s-a ajuns la ideea că lenea este utilă pentru că te ajută să gasești rapid cele mai eficiente soluții la orice astfel încât să ai mai mult timp să o… freci la rece. Apoi a picat meteoritul! Adică a venit boleșnița voodoo, inamicul invizibil, spaima omenirii, COVID-19. Reinventarea apei calde la pachet: spălat pe mâini, reguli …
E întuneric. Unul binefăcător. Regenerator. Îmi simt degetele de la mâna stângă cum se flexează ușor. Parcă acum m-am trezit din somn. E ca și cum m-am trezit. Sau poate că am prins viață? Încă nu deschid ochii. Mai stau și mă bucur de tăcerea completă. Mă lăfăi cu senzualitate deplină în beznă și în senzațiile pe care le simt în fiecare bucățică din corp. Respir profund și zâmbesc în întuneric. Sunt doar eu cu mine. Mă simt. Literalmente în …
De vreo lună de zile mă dau de ceasul morții să scriu. Inspirație ioc. Hai că poate iese ceva mai pe fantasy, așa. Aiurea! Poate îmi vine vreo idee suficient de revoluționară cât să isterizez pe cineva și iese postarea. Pauză! Car după mine laptopul, poate mă convinge umărul încărcat să produc ceva OK. Nimic. Mă duc în cafenele, să mă pălească muza. Vezi să nu! Tot ce mi-a ieșit a fost un e-mail kilometric, documentat, pe niște teme cvasi-profesionale. …
Mi-am dorit eliberare și am primit-o odată cu Anul Nou. Am năpârlit vremea viselor și a poveștilor. Am aruncat din spate desaga cu speranțe deșarte, cu preconcepții, condiționări sociale și temeri. Am scuturat veșmintele vechi ale Vasilisei și mi-am luat tigva luminoasă dăruită, după multe probe, de Baba Iaga. Am acceptat Femeia Sălbatică și realitatea faptului că ea este o Regină. Eu sunt o Regină. Am plătit prețul. Dar merită. Am verbalizat tot ce aveam de spus astfel încât să …
Cu vreo două postări în urmă vă promiteam relatarea unui major fuckup în sfera relațiilor interumane. Teoretic se întâmplă și la case mai mari, doar că nu știu nici o situație similară. Să fie de la oboseală sau de la lipsa de lecitină, habar nu am. Însă am comis o gafă într-un mod spectaculos. Contextul e cam așa: s-au făcut vreo 20 de ani de când am cunoscut o persoană cu care – în timp – am pierdut legătura. Apare …
Azi am citit două articole foarte frumoase. Unul despre cum iubesc femeile și unul despre capacitatea femeilor singure de a trăi vieți pline și fericite. M-am regăsit în ambele, în egală măsură. Și m-am pomenit acum, seara târziu, că mi-a venit cheful de scris. Mi-am întors privirea în interior deoarece am rezonat cu două idei aparent contradictorii. La o căutătură superificială ar suna cam așa: cum adică femeile singure iubesc? Dar dualitatea conceptelor nu face decât să ne reamintească de …
Privești de sus. Altă perspectivă. Alergătura de hamster pe rotița limitată ți se schimbă și – deodată – îți amintești cât este de important să vezi the BIG picture. O altă perspectivă te diferențiază și te plasează într-un anturaj redus de persoane cu preocupări, gusturi sau viziuni similare. Nimic rău în asta, mai ales când preferi calitatea volumului. – Nu vrei să lași urme? am primit o întrebare puțin neașteptată. – Adică? – Nu faci poze de Facebook? Am zâmbit …
Acum ceva vreme stăteam pe un balcon sub lumina lunii. Nu ca Julieta, ci cu un foarte bun prieten. – Vezi, pun pariu ca norii or să formeze un portativ, i-am zis ușor pansivă, ușor amuzată, privind către luna care pulsa translucidă pe cer. S-a uitat puțin chiorâș la mine, a râs amuzat și ne-am continuat poveștile. Eu puțin înfrigurată și desculță după ce călcasem într-o baltă, el obosit leșinat, adunat de pe coclauri. – Tu ești o femeie puternică. …
