Despre putere și sensibilitate


Acum ceva vreme stăteam pe un balcon sub lumina lunii. Nu ca Julieta, ci cu un foarte bun prieten.

– Vezi, pun pariu ca norii or să formeze un portativ, i-am zis ușor pansivă, ușor amuzată, privind către luna care pulsa translucidă pe cer.

S-a uitat puțin chiorâș la mine, a râs amuzat și ne-am continuat poveștile. Eu puțin înfrigurată și desculță după ce călcasem într-o baltă, el obosit leșinat, adunat de pe coclauri.

– Tu ești o femeie puternică. Și la ce ți-a folosit?

Întrebarea lui retorică îmi dă ecouri în memorie când mi-e lumea mai dragă.

– Mi-a folosit. Așa am supraviețuit la toate încercările din viață.

Un răspuns teribil de logic. Deși în cap îmi răsuna un fel de meme: Ce nu mă ucide ar face bine s-o ia la goană!

O singură întrebare retorică mi-a zgâriat vinilul de neuroni. Am întors afirmația și întrebarea pe toate părțile. Nici măcar o singură revelație. OK, am supraviețuit. OK, voi supraviețui întotdeauna.

Și totuși, de ce m-a dat peste cap? Poate faptul că nu m-am văzut neapărat o femeie puternică, ci una foarte sensibilă, ascunsă sub un munte de putere. De abia atunci am înțeles rolul puterii mele. Puterea mi-a devenit o armură cu mască. Un soi de costum de Iron (Wo)man, doar că miezul meu nu este vreo daravelă radioactivă sau SF, ci pur și simplu sensibilitatea omenească. Un soi de Dark Phoenix pe care emoțiile îl fac mai puternic, cu adevărul ascuns sub straturi și straturi de negare și uitare.

Puterea m-a adus unde sunt acum și iubesc fiecare secundă din viața mea. Într-un final glorios, cu mult ajutor de la doua suflete pereche, am reușit să tai lacătul pe care mi-l pusesem singură. Lanțuri grele de obligații, suferințe, presiuni sociale, îmi întunecaseră viața și mintea până spre distrugere. La ce folos?

Da, viața chiar este pe cât de frumoasă ne-o facem. Da, putem avea tot ce visăm. Da, suntem perfecți și nu ne lipește nimic (din secunda în care ne-am revendicat drepturile divine). În fiecare dintre noi există o scânteie divină și ar fi bine să ne reamintim constant acest lucru.

Ieri mă întreba cineva dacă sunt credincioasă. Într-un fel original, da. Foarte. Fiecare gând ne este creator. Suntem creatori. Iar vechiul proverb ai grijă ce îți dorești este concentrarea intențiilor noastre creatoare. Mai demult v-am povestit despre provocarea actorului, dacă știu diferența dintre credință și încredere. O învăț în fiecare zi, câte un pic.

În momentul în care am renunțat la limitări, la gânditul pe scară meschină, atunci yin și yang-ul s-au unit și au topit lanțurile și lacătele pe care singură mi le pusesem.  În acea clipă în jurul meu s-au strâns acele suflete care mi-au reamintit cine sunt odată ce m-am acceptat plenar. Odată ce am iertat și m-am iertat. Odată ce am renunțat la regrete. O nouă prietenă mi-a deschis provocări meditative, asezonate cu încurajări și multă lumină. Te provoc să scrii despre sensibilitate. De abia aștept să văd ce iese!

Departe de mine, la acel moment, îngemănarea dintre putere și sensibilitate. Adevărat, îmi port eficient costumul de Iron (Wo)man și cred că-și are rostul lui. Dar… nu sunt obligată să-l pot continuu și în prezența tuturor.

Mai mult, subiectul sensibilității mă duce cu gândul la o experiență de o splendidă blândețe, un Moon Circle în care tema favorită a fost feminitatea și ce înseamă ea în ziua de azi. Dacă acum aș fi atunci, le-aș spune acelor minunate femei că feminintatea pe care o caută este în fiecare dintre ele sub forma cea mai neașteptată: sensibilitatea lor și darul emoțiilor, mai exact a simțirii acestor emoții.

Catch-ul este să nu ne mai separăm sufletul în felii. Suntem un tot unitar, în noi și peste tot.

– Iată, ți-a apărut și portativul de nori.

Luna cânta fericită pe note. Nici nu ne băga în seamă. Dar știam că ne iubește cum o iubeam și noi, ca doi copii cuminți, de pe balcon.

Un suflet de gheață este un suflet eficient. Chirurgical. Logic. Deconectat. Rupt de context și fără viziune. Un suflet viu, care trăiește cu pasiune, care este atent în jurul său, care observă detaliile și aude printre rânduri este un suflet puternic. Da, o să simtă și durere, dar așa cum vine durerea, așa și pleacă.

Să nu aveți teamă! Fiți sensibili. Fiți vii!

Când ești viu ești asumat și autentic. Iar cine are ochi să vadă în profunzime, va vedea sensibilitatea din spatele puterii. Iar o femeie puternică și sensibilă este o femeie fericită. Este o femeie care știe ce vrea și pe cine vrea. O femeie puternică nu va speria niciodată un bărbat puternic. Iar un bărbat puternic nu este un om al cavernelor, ci un bărbat la fel de asumat și autentic.

La ce mi-a folosit să fiu puternică? La tot. Mi-a dat deșteptarea. La ce-mi folosește sensibilitatea? La a trăi în lumină, fără frică de întuneric, căci unde este lumină, întunericul nu există.