Fericirea de a te alege pe tine însuți

De ceva timp am tot povestit despre diverse concepte care te ajută în ecologia gândurilor și a emoțiilor pentru a-ți putea calibra și faptele, ceea ce te ajută să trăiești conștient și asumat ca Stăpân al propriului Destin. Azi vreau să vorbim despre fericire, mai exact aceea de a te alege pe tine însuți. O componentă importantă din această fericire este curajul. A te uita în propriul suflet și a accepta dorințele cele mai fierbinți cere curaj. De multe ori

Continue Reading

My body is my temple

Proverb, truism, realitate. Corpul meu este templul meu. Sufletul fericit este liantul care ține cărămizile imbatabile în fața oricăror vitregii. Purul adevăr, de o minunată simplitate. Unde mai pui că și foarte ușor de dovedit. Dacă dimineața am început-o cu nas de Rudolf și obraji de culoarea sacoului roșu aprins, seara mi-am uitat batistele de hârtie pe podeaua studioului de dans doar pentru că nu am mai avut nevoie de ele. Cu vreo 3-4 ore în urmă, Facebook îmi dă

Continue Reading

Cum m-am dezîndrăgostit de tango

A fost odată ca niciodată o perioadă în care am iubit foarte tare un bărbat. El nu m-a iubit. Ocazional s-a pierdut în corpul meu și în pasiunea năbădăioasă. Iubirea mea ajungea pentru o sută de suflete sau cât să dea foc la orice colț de casă… În vreme respectivă dansam tango. Constant și cu plinătate. Târziu am înțeles că ofeream îmbrățișările pe care i le-aș fi oferit lui celorlalți bărbați care nu numai că le apreciau, dar le și

Continue Reading

Și un, doi, trei…

Am scris despre dans de vreo două ori în 39 de ani. Și totuși viața mea stă sub semnul acestei arte de vreo alți 21 și un pic. Ba chiar există o legendă urbană care spune că de câte ori mama asculta muzică în timpul sarcinii, subsemnata începea să se agite cu cea mai mare bucurie… Tind să cred că există o boabă de adevăr, mai ales că prin dans îmi încarc cel mai bine bateriile.   Dansez de plăcere.

Continue Reading

Dansatoarea

Stăteam, într-o zi, aplecat peste pervazul ferestrei. Cu mintea aiurea încercam să privesc azaleele părculeţului din intersecţie. Degeaba… Tot ce reuşeam era să-mi amintesc că amurgeşte, iar eu am o tonă de lucru (vedeţi dumneavoastră, să fii scriitor este greu: te scoli dimineaţa devreme şi miezul zilei te prinde la ultima cafea. Apoi prânzul te îmbie la odihnă, iar cina, la un pahar cu prietenii. Şi-n tot acest răstimp, pagina te aşteaptă răbdătoare pe masă. Metaforic vorbind… Scriitorul de azi

Continue Reading

Site Footer