Mi-am dorit eliberare și am primit-o odată cu Anul Nou. Am năpârlit vremea viselor și a poveștilor. Am aruncat din spate desaga cu speranțe deșarte, cu preconcepții, condiționări sociale și temeri. Am scuturat veșmintele vechi ale Vasilisei și mi-am luat tigva luminoasă dăruită, după multe probe, de Baba Iaga. Am acceptat Femeia Sălbatică și realitatea faptului că ea este o Regină. Eu sunt o Regină.
Am plătit prețul. Dar merită. Am verbalizat tot ce aveam de spus astfel încât să revelez EU-ul autentic, cel bine ascuns – mult timp – sub 1000 de măști. Am acceptat că târâiam după mine o traistă de frici și acceptam firimituri de atenție sperând să se transforme în mai mult. Loialitate, loialitate, dar până când?! După aproape două decenii am spus: destul! Fie ce-o fi! Am spus ce aveam de spui, cui aveam de spus. Eliberarea a venit sub forma a ceva ce inițial am intrepretat ca indisponibilitate emoțională. De abia mai târziu m-am lamurit că este starea de detașare care vine odată cu acceptarea standardelor înalte la care decizi să trăiești. O voce modernă care explică extrem de bine acest concept al standardelor înalte este Derrick Jaxn. Merită să-l urmăriți indiferent dacă sunteți femei sau bărbați.
Simt mai puțin și mă mișc mai repede. Acționez chirurgical și nu mai pierd timpul dând șanse peste șanse oamenilor din jurul meu. Ții pasul sau PA! Atitudinea este valabilă atât în viața profesională, cât și-n cea personală. Mă tratezi cum se cuvine să tratezi o Regină sau PA! Chiar te voi provoca să-ți dai arama pe față cât mai repede. Să oferi timp și atenție înseamnă să investești în ceva sau în cineva. Merit based! Altfel PA! Mă minți? Îți voi spune în față că la mine nu mai ține cu “tot ce zboară se mănâncă”. Îți voi spune scurt, clar și răspicat că “vrăjelile de Santa Barbara” mergeau la liceu. Acum 100 de ani!
Știu cine sunt și știu ce vreau. Accept tot ce vine la pachet cu această liniște. Am învățat să mă iubesc și să am grijă de mine. Dacă eu sunt bine și cei din jurul meu vor avea parte de Zen. Mă pregătesc să trăiesc viața la 40 de ani. Arăt mai bine ca niciodată și mă simt mai bine ca niciodată. I walk my talk! Am vrut schimbare. Am emis intenția de schimbare și ea s-a materializat. Sunt versiunea mea mai bună. Autentică. Descătușată. Asumată. Am ajuns în punctul în care nu mai îmi cer scuze pentru cine sunt. Sunt Femeia Sălbatică. Te primesc cu drag în viața mea, dacă ai ceea ce îți trebuie ca să rămâi.
Mă simt literalmente mai ușoară. Viața este mult mai frumoasă și sunt curioasă să trăiesc materializările intențiilor mele. Fiecare dintre noi suntem Creatori. Dacă ajungi în etapa de conștientizare a acestui adevăr ești binecuvântat. Mulțumesc pentru tot ce am trait. Altfel nu aș fi ajuns cine sunt AZI.
2020 este Eliberare. La mulți ani!
