Să fie de la răceală sau de la o comedie romantică, dar m-a pocnit o întrebare oarecum retorică: ce înseamnă să ai fluturi în stomac?
Imaginația și-a întors privirea în interior, căutând o amintire, o senzație pe care să o identifice cu fluturii șturlubatici, semn de supremă îndrăgosteală, poate ușor adolescentină. Searching… Eroare. Past tense. Tot ce a găsit ”Googleul” influențat de paracetamol a fost o amintire care nu îmi aparține. O amintire frumoasă despre o nuntă cu fluturi, cu miri teribil de amorezați, unde m-am distrat de minune. O amintire dintr-o altă viață, o amintire de împrumut.
M-am afundat între perne și am închis ochii, lăsând corpul să își caute în fiecare celulă fluturii lui. Teleghidată mâna dreaptă mi s-a oprit pe plexul solar ca într-un gest de comuniune cu Universul.
Multe dialoguri interioare s-au suprapus cu emoție calmă.
”Vreau să văd munții. (…) De lângă tine.”
”Știi ceva? Tot ce îmi doresc este să mă îndrăgostesc de cel mai bun prieten.”
”Te iubesc de tot.”
Imagini și sentimente reale se succed amestecat, paradoxal, dând naștere unei senzații de împlinire și siguranță. Fără tensiuni, fără frici, fără drame, fără întrebări care să ronțăie din suflet. Oare asta înseamnă fluturi în stomac? O fericire constantă și caldă ca o păturică de protecție? Mii de posibilități fără presiunea unor răspunsuri. Un zâmbet fugar apărut pe buze la vederea acelor mici detalii care pentru tine fac diferența: o ceașcă de cafea, o scrumieră, un rastel plin de chitare, o glumă bună, o scrisoare la a cărei citire inima uită să bată o secundă. Dacă nu avem toți fluturi în stomac? Dacă o surpriză așteptată de mult ne dă peste cap în cel mai frumos mod cu putință?
Dacă fluturii de la maturitate sunt un stol de fluturi eleganți, mov, aurii, albi, turcoaz, care nu bat haotic din aripi, ci se armonizează între două suflete care se cunosc profund și care – în același timp – descoperă cu admirație noi și noi aspecte unul despre celălalt? Dacă proverbialii fluturi în stomac, cei din filmele americane, sunt niște fluturi roz, jucăuși, care se mai și dau cap în cap când sunt copii?
Câte un fluture și un Amin pentru fiecare! Un imperial pentru dulcea nerăbdare de a ajunge acasă, unde știi că ești așteptat cu inima deschisă și simplă claritate. Să îți dorești să oferi o îmbrățisare care contopește zeci de bilețele și scrisori într-un limbaj secret pe care numai doi au cum să îl înțeleagă. S-aștepți cuminte clipa în care spațiul se anulează și ajungi palmă în palmă.
Bine, nu chiar cuminte-cuminte, adică să ținem plictiseala la distanță și să privim viața cu umor și curiozitate. Să râdem, să ne jucăm, s-avem puls în vene, ba chiar să încrețim din nas visând la cai verzi pe pereți și să primim de-a binele, nu doar în suflet, vizita unei gărgărițe norocoase!
