Câteodată îți pierzi vocea. Și nu mă refer la o răceală sau la o laringită, ci la vocea publică, în care ai ceva de comunicat celor din jurul tău. Mi s-a întâmplat și mie. Încă mă confrunt cu această provocare: să vrei să comunici, dar dezbaterea interioară să fie câștigată de tăcere. Pe principiul cuvintele sunt de argint, iar tăcerea este de aur.
Într-un an de zile am scris o singură dată. Asta este a doua. Câteodată introspecția este mai puternică decât atracția scenei. Integrarea unor teme, procesarea unor răni, înțelegerea unor lecții sau conștientizarea unor aspecte subtile apropos de modul în care îți trăiești viața, sunt câteva obstacole pe care le ai de parcurs precum eroii de poveste.
Aleg să grăiesc pe o temă delicată, rar menționată tocmai în perioada sărbătorilor de iarnă, unele dintre cele mai importante sărbători din viața noastră. Cam de prin noiembrie, începe vibe-ul Crăciunului, pregărtirile, muzica de sezon. Se fac liste de cadouri, gânduri de brad, apar articolele cu “magia Crăciunului sau de Crăciun fii mai bun”.
Câți oare se gândesc că există și o altă față a monedei? Sunt oameni care își petrec sărbătorile complet singuri sau alții care și le petrec în contexte care îi fac nefericiți. Nu discut despre categoriile vulnerabile, care au nevoie de grupuri de sprijin, deoarece nu dețin expertiză în această sferă. Vorbesc pur și simplu despre testele interioare pe care Universul ni le oferă pentru a vedea cum stăm cu examenele din viața noastră.
Vorbesc din experiență proprie în ambele contexte mai puțin magico-comerciale. Sunt contexte care te duc cu gândul la Eremit sau la Spânzurat (pentru cei care cunosc Tarot). Sunt ipostaze care îți impun să-ți faci temele interioare, să vezi ce stil de viață ți se mai potrivește sau nu, ce îți dorești cu adevărat, care este viața pe care vrei să o trăiești. Privitul în oglinda sufeltului nu este aproape niciodată comod, însă este foarte sănătos. Orice transformare este magică. Doar că magia nu este numai praf de zâne colorat sau un bunic Moș Crăciun din filmele de sezon.
Transformarea este un proces dificil, provocator. Este un zbucium interior care se ascunde sub aparența tăcerii, a laconicului. Energia este concentrată în interior, în suflet, iar omului nu-i mai rămân resurse să comunice foarte elocvent cu exteriorul. Fiecare trece prin propriul său proces transformator, propriul purgatoriu și fiecare face cât poate. Unii găsesc sprijin în rugăciune și în Biserică, în comunitatea care dă viață și culoare acesteia. Alții sunt nevoiți să zâmbească și să se prefacă, să mimeze că totul este OK, deși în interior doare fiecare solz de omidă care dă să devină aripă de fluture.
Care dintre aceste două poziții este mai confortabilă? Probabil nici una. Sunt două perspective complet diferite ale unor teste de credință și de maturitate pe care Viața/Karma/Universul/Dumnezeu ți le aplică tocmai pentru a te ajuta să treci de cealată parte a fricii, a lâncezirii și a blocajelor. Cea mai mare rezistență a omului este la schimbare. Drept care există proverbialul șut în dorsală sau istoricul pian pe scări, provocări care te obligă la acțiune.
Introspecția este primul pas obligatoriu în transformare. Este poate și cel mai obositor, consumator de energie și resurse. Pe de-o parte te obligă să vezi și să accepți adevărul despre tine, pe de altă parte te forțează – prin suferință mental-emonțională, poate chiar și fizică (boală) – să-ți reconstruiești la nivel imaginativ realitatea care te face fericit.
Pasul următor, adesea caracterizat tot de tăcere în ceea ce privește lumea exterioară, este construirea dorinței, a stabilirii detaliilor, a vizualiza și a trăi în interior dorința ta ca și cum este deja împlinită (vezi opera lui Neville Goddard).
Al treilea pas este acțiunea. Momentul în care te-ai echilibrat în interior, momentul în care ți-ai asumat – matur și responsabil – propria transformare, și tot ce mai ai de facut pentru ca Universul/Dumnezeu să-ți aducă în realitatea exterioară noua viață este să acționezi constant, concretă, etapizat, în baza unui plan bine structurat, pe faze, în care să vezi rapid rezultate măsurabile.
În concluzie vorbim despre magie, mai ales în perioada delicată/sensibilă a sărbătorilor. Doar că diferă în mod categoric de imaginea comercială atât de intens promovată. Este mai degraba magia celor 12 nopți sfinte despre care vorbea Rudolf Steiner. Într-un limbaj mai prietenos, găsiți esența lor și aici.
Să vă transformați cu curaj. Să depășiti credințele limitative și să vă trăiți voi viețile, treziți și în mod conștient. Să fiți siguri că nu sunteți singuri în experiența voastră și întotodeauna, mai ales dacă cereți, primiți sprijinul de Sus printr-o sumedenie de mici mesaje (cântece, cărți, imagini, ect) sau chiar și animale sau oameni care vă apar prin preajmă, aparent din senin.
Viața este pe atât de frumoasă pe cât ne-o facem noi înșine. Chiar stă în puterea noastră să ne transformă din omizi în fluturi de câte ori ne dorim, iar la fiecare nivel descoperim un nou grad de fericire.