Învățând să dolce far niente


Șase povesti din 21. Mai este cale lungă de parcurs și de povestit despre lucruri frumoase. Pastila zilei o dedic modurilor suprinzătoare în care poți învăța să te bucuri de dolce far niente.

La mine se numește laringită apărută din neant vineri. Că or fi blestemele adunate de pe la vecini (cel puțin n-au auzit manele!) sau că Universul mi-a dat o evadare de la niște obligații care-mi stau în gât, este interesant cum frustrarea de a nu putea comunica intens s-a transformat în plăcerea odihnei și a relaxării în solitudine, înconjurată doar de pisicile din dotarea personală.

Ba chiar azi de dimineață îmi aminteam o discuție din adolescență cu cea mai bună prietenă. De când mă știu am fost o agitată și o pavlovizată că dacă stai și nu faci nimic ești leneș, ceea ce este inacceptabil. Eu mă întrebam cum poate prietena mea să doarmă mai mult sau să nu faca ceva în mod special, iar ea mi-a zis atunci: într-o bună zi o să înțelegi ce bine e să te trezești târziu și să nu semnezi nici o condică. Mare dreptate a avut!

Ca niciodată, am dormit aproape jumătate de zi. Mi-am făcut cafeaua, micul dejun, home spa, totul pe îndelete, fără grabă și fără să stau cu ochii pe ceas. Într-o liniște completă din partea mea (dacă nu am voce, c`est la vie!), însă cu casa inundată de jazz ambiental și sforăit de blănoși. Este și o zi frumoasă, tocmai bună de aerisit cu ferestele larg deschise și de salutat soarele din toată inima.

Evoluția propriilor emoții este interesantă. Vineri: ochii dilatați de pierderea în mare viteză a glasului. High lightul însă nu poate să fie epatat de nici un sentiment negativ: un compliment superb venit cu mult umor spontan de la un suflet drag. Genul acela de vorbe frumoase la care nici un mulțumesc nu mai are putere, singurul gest uman normal fiind doi pupici pe obraji. Cum scriam și zilele trecute, se pare că prietenii îmi dăruiesc lecții de viață mult mai calde și mai frumoase decât altfel de bărbați care au trecut prin viața mea. Note to self: fă alegeri mai bune! 😊

Sâmbătă șoc și groază: cum să nu pot să scot nici un sunet? Dacă mă plictisesc, cum îmi umplu ziua? Ei bine, reluarea vizionarii serialului Lucifer, un pic de gătit sănătos, distractia cu independentul Roborock în acțiune (zis și Tanti Lili), butonatul pe instrumente virtuale au făcut ziua așa de plăcută încât am adormit la televizor. Desigur, îmi iau cuminte tratamentul, însă ușor – ușor îmi simt celulele din corp relaxându-se una după alta. Ce răsfăț poate să fie mai mare decât să își toarcă blănoșii la ureche sau să se ghemuiască pe post de asistente medicale pe zonele pe care nu le simți chiar OK?

Sau să-ți privești mica grădiniță de pe balcon cum crește și se îndreaptă cu față către soare. Să asculți muzică de calitate, să dai reject acelor activități pe care le faci în mod uzual când rămâi și în weekend pe roata de hamster la raliu din timpul săptămânii, toate sunt un dolce far niente care îți arată că nu e nimic rău să mai și stai cuminte câteodată.

Zbanghie cum mă știu n-aș rezista à la longue în atâta liniște și pace, însă sunt recunoscătoare pentru un weekend de încărcat bateriile. Fără mustrări de conștiință, doar cu micile plăceri molcome ale vieții.

Vă pupă fata!