Undeva, cândva, pe o planetă oarecare o creatură cu șase mii de membre își târa existența și așa destul de precară. Parcurgea încet ceea ce mintea sa definea drept drumul de acces spre locurile de stază. Se instala încet, încet lipsa de radiații pe care creatura le percepea. La un moment dat un lucru ciudat a fost simțit de organele sale senzoriale… dar peste câteva secunde bizarul semnal dispăru, creatura putându-și continua în liniște drumul. – Unu, doi, trei, patru, …
|
La vremuri noi, oameni noi. Subiecte noi, mai mult sau mai puțin comode. Totul depinde de prespectiva din care privești viața și pe ce drum alegi să mergi. Revenirea la simplitate și conservarea energiei sunt dezideratul principal într-o lume care își cheltuie cea mai valoroasă resursă – propria energie – într-un vârtej de zbucium fără sens. Vă invit la introspecție pentru a putea acționa focusat, cu mintea clară. Vă provoc să re-descoperiți înțelepciunea populară, de multe ori ascunsă în proverbe, zicători și basme. La An Nou, vă îndemn să decideți cine sunteți și cum va arăta viața voastră de azi înainte. Universul de la fereastra mea se vede frumos! Eu sunt Stapâna propriei mele vieți. Îmi scriu realitatea așa cum se cuvine, în deplină armonie cu legile Creației. Iubesc comunicarea – în toate formele ei – dar aleg să concentrez acest blog pe magia cuvântului. Dacă rezonați cu propunerile mele, vă invit să îmi trimiteți un mesaj. Eu sunt Elena Petrescu. O vrăjitoare chiar locuiește aici. |