Stela… aud o șoaptă îndepartată în colțul drept al minții. Tresar o clipă și ascult. Mă ascult. Stela… Nu, nu e Bebe Stela, pisica mea cea mică. E Stela lui Jaquiron. Este acea ipostază sofisticată care poartă în suflet răni adânci din războaie demult uitate. De ce o aud tocmai acum? Nu mi-e dor de ea și nici nu mă supără ceva mai mult ca în alte dăți. Stela… ce cauți în mintea mea, imagine din oglindă? Apari neinvitată, după …