Azi dimineață, pe când conduceam spre birou, frumos îmbrăcată și bucuroasă de un pic de soare și un trafic exemplar, m-a pălit revelația! Care anume? Revelația despre vestimentație. Când și pentru cine, noi, femeile, ne îmbrăcăm de fapt.
Teoria spune că ne îmbrăcăm pentru noi însene numai că realitatea ne arată că suntem suma experiențelor trăite în societate, aducând la un loc sentimentele/senzațiile noastre în anumite situații. De aici revelația: femeile se îmbracă pentru alte femei, pentru bărbați sau pentru ele însele.
Dăcă ar fi să fac un top personal, acesta arată astfel:
- Ne îmbrăcăm pentru alte femei.
Până și bărbații știu cât de “amabile” pot să fie femeile unele cu celelalte. Comentariile mușcătoare sau bârfele de la țigare de tipul “Uite-o și p-aia ce vechituri oribile poartă!” sau “Disperata, vine la muncă în haine de club. Pe unde a vagabondat de nu a găsit și ea o cămasă fără paiete?” sunt exemple oarecare despre cât de “drăguțe” sunt doamnele între ele.
Și uite așa, te trezești în situații în care te îmbraci, vrei nu vrei, ca splendorile din “Diavolul se îmbracă de la Prada”. Ți-e rău? Nu-i nimic! Suge burta, bagă lenjeria corectoare, fă-ți părul, pune tencuiala pe față și arată de un million de dolari!
Să nu mă înțelegeți greșit. Nu e nimic rău în a arăta impecabil. Ba chiar este de dorit și nimic nu se compară cu încrederea pe care o ai în tine când conștientizezi că ești top. Singurul aspect alunecos este motivația. De ce n-ai arăta în fiecare zi ca un fashion icon pentru propria ta bucurie și satisfacție, nu ca să-i scoți ochii lu’ aia!
- Ne îmbrăcăm pentru bărbați.
Ne îmbrăcăm cum îi place soțului, prietenului sau cum credem că i-ar plăcea potențialului iubit când cântăm cântecul de sirenă să îl atragem. Sau, în situațiile marcate de rutină, cumva să îi amintim unui anume domn că suntem frumoase, sexy, dezirabile și nu doar restaurant, hotel, grădiniță (adică mama lui imaginară, nu de alta, dar ținând cont că există deja pe această planetă el chiar are o mamă reală).
Fetelor, news flash! Unii bărbați nu au gena hainelor frumoase în ADN-ul lor. Nici să le depindă viața de asta, nu vor fi capabili să facă diferența între taior și trening sau între deshabillé și pijama.
Altora pur și simplu nu le pasă. Nu le pasă de haine pentru că nu le conferă nicio putere sau importanță. Sau nu le pasă pentru că sunt oameni teribil de practici care pun accent doar pe funcționalitatea hainelor.
Desigur, sunt și cazurile fericite în care întâlnim bărbați experți în vestimentatie. Domni care nu numai că apreciază femeia armonizată cu o anumită situație și aranjată impecabil, ci se bucură ei înșiși de haine de calitate. Pe cât de frumoasă este o femeie bine îmbrăcată, care își poartă hainele și nu se lasă purtată de ele, pe atât este de atrăgător un bărbat cu aceleași caracteristici.
Recunosc, mi-au plăcut și îmi vor plăcea întotdeauna bărbații bine îmbrăcați. De la clasicul costum până la curajul de a se juca cu diferite combinații și experimente fashion, toate destinate să îi pună în evidență în cel mai bun mod cu putință. Și da, asemenea bărbați există! Parol!
- Ne îmbrăcăm pentru noi.
Sunt zilele alea când nu ai chef decât de un BB cream pe față, un pantalon lejer, “adidași” mișto și un tricou cool. Sau momentele când iubești atât de tare un pullover încât îl porți dimineață, prânz și seară. Metaforic vorbind deoarece în general nu apucăm să ne schimbăm hainele de mai multe ori pe zi. Îmi și imaginez fața șefului meu dacă m-ar vedea cu jumătate de șifonier la birou!
Când ne îmbrăcăm doar pentru noi avem un flow și o naturalețe de invidiat. A ne îmbrăca pentru noi nu înseamnă să trântim ce ne pica în mână când deschidem dulapul. Nimic mai greșit! Atunci când ne îmbrăcăm pentru noi este unul dintre momentele în care ne arătăm că ne iubim pe noi însene.
Fie că mergem cu cățelul în parc, la un film la mall sau la o petrecere cu dress code black tie, ne îmbrăcăm să fim cel puțin mulțumite cu aspectul și confortul nostru. Dar aș plusa și as spune că atunci suntem chiar fericite.
Vă rog să vă aduceți aminte de un moment în care vă priveați în oglindă și v-ați îmbujorat de fericire și satisfacție. V-ați văzut în oglindă și ați zis în gând, ușor mirate, “Ce frumoasă sunt!” Poate că în spate stătea un El, sprijinit într-o rână de ușă, zâmbindu-vă și reconfirmându-vă că așa e: sunteți teribil de frumoase. Sau poate v-ați lăsat copilul fără răsuflare, cât un bob de mazăre la picioarele voastre cocoțate pe tocuri: “Mami, ce frumoasă ești! Parcă ești o zână!”
Totul ține de ritm și de flow. Așa cum ne facem viața, zilele, garderoba, așa ne vom simți. Cred în valori morale, etice, spirituale, dar în mod egal cred într-o rochie croită pe corpul meu sau într-o combinație vestimentară care mă avantajază.
Când stați la cafea sau căutați printre umerașele din magazine poate vă veți aminti pentru cine vă îmbrăcați voi. Cine știe ce revelație veți avea?
