Inspirația vine la volan. Nu glumesc. Mai precis vine undeva între prima cană de cafea și garajul clădirii de birouri. Fiecare respirație aduce o idee, câte o briză o deviază sau îmi răpește imaginația pe alte meridiane.
De dimineață eram chitită să scriu despre sentimentele provocate de o știre cel puțin dubioasă: cursuri despre revoluția de acum 30 de ani, la o universitate din Timișoara. Fiind om de comunicare deja mă gândeam la tot felul de prespective, majoritatea bătând înspre ideea ”oare ce hamster posedat de manipulare mai e și chestia asta? Nu ne mai vindecăm odată?!”
Mă și gândeam că o să pun de un manifest sarcastic și deranjant pentru cei mai slabi de înger. Da’ de unde? Pe frecvența Radio România Cultural, într-un aer proaspăt și un trafic impecabil, Muse mi-a deturnat ideile cu Starlight. Nu există nicio explicție pentru care această piesă m-a teleportat în conceptul de Pay it forward. Adevărat, de vreo două zile, când ies din bloc, văd dormind pe bancă o doamnă care pare fără adăpost. Aș fi vrut să îi ofer măcar o cafea caldă, însă nu am avut inimă să o trezesc din somn. Sau poate că s-a facut că nu mă aude din motive doar de ea știute. Poate de aici mi s-a tras motivația lui Pay it forward.
Sau poate că deja analizam tema traversând cu un 5 to go în mână. În aerul rece, fără pic de ceață, cu inima fericită să spargă pieptul și s-o ia la goană mă gândeam că suntem datori să ne schimbăm întâi pe noi și dacă în acest proces reușim să influențăm în bine măcar o altă viață, ne-am facut treaba. We paid it forward!
Dis de dimineață primisem un compliment tare frumos de la o prietenă care citise postarea anterioară și îmi spunea că radiez. Primul impuls a fost să zic că mi-am revenit, sunt eu însămi. Însă am realizat eroarea din concept. Sunt eu și nu sunt eu. Sunt eu, versiunea 2.0. Am renunțat la bariere, dar sunt o nouă eu. Mai experimentată, mai bună, mai frumoasă, în nici un caz mai modestă! Cum am ajuns așa? Pe de-o parte din cauza încercărilor din viață. Pe de altă parte datorită provocărilor surmontate cu succes. Mulțumită sistemului de sprijin din jurul meu: multe suflete și minți luminate.
Cu toată această bucurie și binecuvântare vine și doza de responsabilitate. Ce fac eu pentru altcineva? Fiecare cu ceea ce i se potrivește. Am reușit să schimb ceva pentru cineva? Da. În acest caz satisfacția este dublă. Am mai trecut o bornă de probă.
Cum vine chestia asta cu Pay it forward? Părerea mea e că nu trebuie să ne cramponăm de lucrurile mari. E minunat să vrei să salvezi lumea, însă o carte pentru un copil care și-o dorește dar nu are posibilități, o masă caldă pentru cineva înfometat, un moft oferit în dar, asumarea unei cotizații la un adăpost de animale, sunt câteva mici exemple extrem de ușor de rezolvat. Să nu ignorăm acele mici gesturi pe care de multe ori le luăm de-a gata. Desigur, este spectaculos să poti oferi un loc de muncăm, o bursă, o casă, un tratament medical, însă faptele bune nu se numără în grandoarea loc, ci în intenția cu care sunt făcute. Decât să faci o faptă bună pentru că dă bine sau din obligație, mai bine refuzi. Acolo unde nu îți este inima nimic nu rodește.
Pay it forward cum îți vine mai ușor și mai plăcut. Ai făcut pe cineva să zâmbească? Atunci deja ai aprins o scânteie în întuneric.
