Am aspirat cafeaua. Un espresso dublu, țeapăn de salută lingurița la chipiu din cană. Doza m-a pocnit direct în creier, în tandem cu un chocolate brownie ca la carte (multă ciocolată onctuoasă, neagră și gustoasă).
Poate știți senzația aia când ți se aprind neoanele în spatele ochilor sau când îți iese soarele printre neuroni. Cam așa și eu. Știu, sunt o mare păcătoasă, dar mai vreau una! De cafea vorbesc. Și așa tocmai am aflat că poveștile cu cafeaua nu e bună pentru tine sunt fix pe dos, așa încât mai am o scuză pe lângă cea de cafegioacă pasionată.
Măcar la mine-n cap să fie soare, căci afară slabe șanse. Șaisprezece grade timide, ascunse după nori, fac mișto de mine. Și așa mă laudasem că e super primăvară, cald și bine. Joac-o p-asta! Spală-te pe cap Bobiță și usucă-te fără feon!
Cu chiu cu vai m-am încoțopenit și am ieșit afară. Departe tare! La 50 de metri de cazare, cu ochii fixați pe strassele vizibil dintr-un Costa Coffee. Băieții ăștia chiar au cafea, ia French pressul meu de dimineață fu complet insuficient. Unde mai pui că-mi satisface plăcerea de vacanță în care ard gazul prin cafenele, cu laptopul în față și mă joc de-a scriitorul. Era să zic Hemingway, doar pentru că sună bine.
Eu leșin de frig și pe afară căliții vremii umblă în shorts și în tricou. A se vedea specimenul cu tricou inscripționat. Pure, advice, passion, pride, instructor. Pride as in gay pride? Dacă da, atunci pierderea unora și câștigul celorlalți.
Îmi fug gândurile de colo colo, ca pentru a-mi aminti că sunt în vacanță. Noroc cu un coleg care mă-ntreaba mai devreme: auzi, dar tu nu ești în vacanță? Nu de alta, dar cam toată dimineața am butonat prin corespondență. E vina vremii! Unde să mă ejectez dintre cei patru pereți când firea mea de mâță s-ar fi băgat în coșulețul de sub calorifer? Dar care calorifer? Nici măcar un AC cu buton de cald nu se întrevede la orizont. Așa că m-am echipat și țuști ca melcul ardelenesc pe ușă.
Tot e ceva că am ajuns până la cafenea. Ieri am plimbat 4- 5 ore laptopul pe umăr cu vreo oră pauză de cafea și inimioare. Deja calculam entuziasmul să iau Cambridgeul la picior, până în centru, cu Bubico electronic la pachet. Neah, not today! Azi maximum tastez pe telefon, chiar dacă mi-e mai greu. Dar cucoana lene mi-a dat un shortcut: Costa lângă casă, zgomot, culori, miros de cafea, cafea în vena metaforică, povești de jur împrejur, moft satisfăcut cu zdrăngănit de taste și – parcă, parcă – văd ca iese un pic de soare afară. Așa că cel mai probabil voi trișa. Tastez, postez, mă mai hlizesc un pic la lume, îl duc pe Bubico mecanic la cazare și plec light la plimbare. Dacă tot chiulesc de la sală, măcar să-mi mențin tonusul cu walking. (lol)
Să-mi dați un bobârnac să nu uit mâine să fur o poză din metroul londonez! În programul zilei: meeting more dear friends in London. Hop on, hop off din tren și pac! la metrou. Nu-mi amintesc nici o vacanță atât de mobilă între localități ca asta. Când mi-a apărut oare spiritul de aventură? Am eu un feeling că se trage de la ușurința în comunicarea lingvistică. Nu trebuie să dau din mâini să mă fac înțeleasă, așa că mă simt mult mai relaxată de capul meu prin zone nefamiliare.
Cum călătorului îî șade bine cu drumul și mie cu promenada prin centru, mă mobilizez, nu înainte de a mă închina cu două mâini la studentele în maieuri cu buricul la vedere. Clanc! mai îmi pică un cub de gheață pe șira spinării.
Pentru moment… Vă pupă fata!
