În toată această măreție de creație numit om, Raiul și Iadul sunt reale prin conștiința sa. Noi suntem judecători, jurați, torționari și călai în egală măsură. Doar noi ne putem ierta oricât de multe argumente favorabile ne-ar duce cineva pentru cutare sau cutare lucru. Dacă iertarea nu vine din interior, exteriorul nu se schimbă. Dacă nu schimbăm ceva în noi înșine, orice intervenție este inutilă.
În esență, omul poartă în el scânteia Divină. Este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. O “chichiță” pe care ai nevoie să o înțelegi ca să o poți utiliza. Nu vine cu un manual explicit, ci cu variante care îngemănează cititul din cărți și acumularea de informație cu experiența proprie de tip încercare și eșec. Pe modul: mai încearcă o dată. Un soi de Jumanji mai subtil deoarece și aici ai un număr limitat de încercări într-o durată în timp până când îți vine vremea să pleci pe lumea Cealaltă, moment pe care nu-l cunoști cu exactitate. Adică nu știi câte probe ai de trecut și în cât timp. Un lucru e clar, cu cât ai nevoie de mai multe încercări să faci un salt calitativ, cu atât mai aspre devin lecțiile.
Cu cât aprofundezi, cu cât îți dorești mai tare să te înhami la munca de descoperire de sine și de îmbunătățire a propriei vieți, cu atât mai mari sunt provocările. Iar când vrei să faci un level up semnificativ, te trezești în mijlocul oceanului, în plină furtună, călcând disperat apa ca să nu te duci precum bolovanul la fund. Vă invit să închideți ochii și să vizualizați o secundă cum se simte așa ceva. Luați-vă curaj și simțiți toată groaza, apa rece ca gheața, cum vă sufocați cu apă sărată în gură și în nări. Teroarea, frica de moarte, panica de necunoscut, încordarea fiecărei celule ca să supraviețuiești… o fracțiune de secundă face diferența între viață și moarte. Dacă reușiți să recunoașteți senzația când vă aflați în plină vâltoare de evoluție, deja începeți să vă controlați propriile reacții și să scurtați drastic timpul acestui proces.
Acum gândiți-vă fiecare la propriile încercări, la momentele în care viața v-a pus în genunchi și la toate consecințele alegerilor voastre. Atenție la nuanță, am spus alegeri, nu greșeli. Fiecare alegere are consecințe mai mici sau mai mari, iar gradul de suferință acumulat este un indiciu dacă este bine sau rău în propria percepție. Adică dacă ești în Iad sau în Rai sau… cu vârful degetelor pe marginea unuia sau altuia.
De o scurtă vreme încoace am pașit voit, din nou, în acest malaxor. Uitasem senzația. Uitasem cum este să te sufoci de gânduri, să ai revelație peste revelație și să fii atât de zguduit încât nici nu dai bine în poze. Uitasem cum este să nu poți funcționa cu ușurință în activitățile zilnice, să vrei să te ascunzi sub o piatră și să-ți procesezi ofurile și să te recompui într-un alt nivel. Straduința de a funcționa în rutina banală poate să fie uneori mai dureroasă ca cea mai ascuțită lamă de cuțit. În egală măsură poate să fie o cale de accelerare a procesului transformator și, cu ajutorul unui sistem de sprijin, să renaști repejor în noua ta variantă. În aceste momente Dumnezeu îți trimite cele mai mari binecuvântări în cele mai neașteptate forme.
Lucruri complicate devin clare și ușor de înțeles dacă sunt spuse de un mesager care știe să vorbească într-un limbaj pe care îl poți decodifica la momentul respectiv. Cea mai neagră noapte devine zi dacă te ține de mână cineva care a trecut prin experiențe similare cu tine, te cunoaște și te înțelege în profunzime. Resentimentele, regretele și vinovățiile sunt spălate de ore de lacrimi și de curajul de a verbaliza propriile adevărurui dintr-un spațiu de iubire și nu de gol. Iar această poziționare îți dăruiește capacitatea de a asculta oglindirile cu calm și inima deschisă, neluând nimic personal pentru că știi și simți că vin din iubire. Orice cruce devine mai ușor de cărat nu pentru că cineva își bagă fizic umărul să ți-o ridice și să micșoreze greutatea, ci pentru că cineva vine lângă tine și-ți oferă sprijinul pshic și emoțional și-ți amintește că ai în tine scânteia Divină.
Ca să ajungem la lumină avem de învățat lecția întunericului și invers. Altfel n-am face diferența și nu am putea să le recunoaștem. N-am întelege ce e bine și ce e rău pentru fiecare dintre noi înșine. Așa cum suntem unici și irepetabili, așa sunt și percepțiile experiențelor prin care trecem. Cu mult curaj, înțelepciune și deschidere putem comunica încât să ajungem la un consens în ceea ce privește limbajul și încărcarea simbolurilor pe care le folosim.
La maturitate ajungem când nu mai aruncăm – răniți și plin de sânge, suferinzi, șfâșiați – cu pietre în cei din jurul nostru. Când reușim să acceptăm că cealaltă față mai puțin “comercială” a lui „suntem stăpânii propriului destin” este asumarea responsabilității pentru alegerile pe care le-am făcut în viață, indiferent de magnitudinea acesteia. Sunt cazuri în care o singură decizie, stupidă și plină de lașitate, schimbă destine. Nu doar unul, ci mai multe. Ai nevoie de o relație strânsă cu Dumnezeu ca să poți supraviețui într-o asemenea situație, mai ales când conștientizezi în întregime că te-ai aruncat – și i-ai mai aruncat și pe alții – pe o cale paralelă a destinului într-un moment de panică, de frică de necunoscut și de lașitate.
Ai nevoie de o relație strânsă cu Dumnezeu/ Universul când înțelegi că nu poți da timpul înapoi și nu poți schimba decât modul în care interpretezi experiența respectivă. Rescrierea experienței, resemnificarea ei, puterea de a-ți cere iertare pentru distrugerea și schimbările pe care le-ai provocat au nevoie de activarea conștientă a acelei scântei Divine. Miracolul apare tocmai în aceste momente extrem de provocatoare. Dumnezeu îți dă ditamai revelațiile despre limita în care ești responsabil pentru viața ta și cât pentru a altuia sau despre cum este să te trezești cu șiroaie de lacrimi pe față și să-ți simți inima plină de iubire acolo unde era doar suferință înainte. Dumnezeu îți arată cât de mult te iubește când îți readuce în cale oameni pe care i-ai impactat și-ți oferă curajul să reglezi lucurile cu dragoste și blândețe, și primești aceeași dragoste și considerație ca răsplată. Dumnezeu îți dă puterea de a te recompune și de a alege să vrei să trăiești și să o faci cât te pricepi tu mai bine și mai frumos, un mod de a onora inclusiv suferințele provocate altora.
Este cumplit să retrăiești un moment în care ai făcut o alegere de tipul there is no return. E ciudat să te poți uita la el de sus, din afară și cumva să te ierți pentru ce ai facut. Iadul și Raiul ni le creăm noi prin prisma gradului de conștiință pe care îl avem. Și oricât de greșit ar părea, a fost o alegere. Bună sau rea doar gradul de suferință îl indică, dar a fost doar o alegere. Uneori nu știm cum să schimbăm cursul actualului drum ca să ajungem la ceea ce ne-am dorit, dar am refuzat într-o clipă… Asta este altă poveste. Viețile noastre din multe puncte de vedere sunt binecuvântate și pline. Totuși încă mai percepem un gol și încă mai stăm cu un vârf de deget la granița Iadului. Trecutul nu mai contează pentru că nu îl putem schimba. Trebuie să ne asumăm toate consecințele alegerilor făcute. Vă doresc tuturor să simțiți că vreți să trăiți și să fiți fericiți. Sunt oameni care ne ajută să vedem cel mai important obiectiv de viață, acela de a fi sănătos, pentru că din el decurge totul.
Poate că undeva ne mai luptăm cu frica înțelegerii că putem obține tot ce ne dorim și la fel de repede putem pierde totul într-o clipă de lașitate și teamă de necunoscut. În ceea ce mă privește, de abia acum am internalizat că tot ce vrem se află de cealaltă parte a fricii și trebuie să fac acel leap of faith. Și ce înseamnă el…. Poate pe undeva ne mai învinovățim și ne pedepsim zi de zi că nu merităm să fim fericiți. Poate pe undeva, în asemenea momente în care ne luptăm să supraviețuim în furtuna din ocean, înțelegem că alte alegeri pe care le-am făcut au mici șanse să se concluzioneze cum ne dorim. Și asta ne debusolează pe moment. Uneori tot ce putem face este să ne trezim la cinci dimineața cu șiroaie de lacrimi pe obraji și cu asumarea răspunderii tuturor consecințelor alegerilor pe care le-am făcut până acum. În asemenea momente ai nevoie de o strânsă relație cu Dumnezeu ca să nu o iei razna.
Apoi zâmbești, îți stergi lacrimile și le înlocuiești cu un zâmbet. Furtuna s-a mai domolit când simți că Dumnezeu ți-a dat marele dar de a conștientiza toate acestea, de a procesa tumultul interior, de a te regrupa și a-ți da timp, cu blândețe, să te reorganizezi. Până când nu ți-a sunat ceasul, fiecare zi este o nouă oportunitate de a trăi viața pe care ți-o dorești. Secretul este să vrei să traiești, să alegi să traiești, să declari ferm că vrei să trăiești, sănătos și fericit. Odată ce ajungi să trăiești conștient, ți se ascute agerimea cu care faci orice alegere în viață. Și cred că acesta este un alt dar de la Dumnezeu.
Vă doresc să vă treziți din toate punctele de vedere și să aveți o relație suficient de strânsă cu Dumnezeu/Universul încât să supraviețuiți și să înfloriți în urma acestei treziri.
