Eu, tu și Miriapodul

Undeva, cândva, pe o planetă oarecare o creatură cu șase mii de membre își târa existența și așa destul de precară. Parcurgea încet ceea ce mintea sa definea drept drumul de acces spre locurile de stază. Se instala încet, încet lipsa de radiații pe care creatura le percepea. La un moment dat un lucru ciudat a fost simțit de organele sale senzoriale… dar peste câteva secunde bizarul semnal dispăru, creatura putându-și continua în liniște drumul. – Unu, doi, trei, patru,

Continue Reading

Scenetă

Decor: Cabană din lemn la munte. Cabana este înconjurată de munţi şi se află într-o vale, înconjurată de iarbă. Pe horn iese fum. În faţa casei arde un foc mare făcut din vreascuri. :INCERT… O CAPOTĂ DE MAŞINĂ PE POST DE BANCĂ, UNDEVA ÎNTR-UN PEISAJ FRUMOS, DEPARTE DE BUCUREŞTI Personaje: Traian (băiat), Susanna (fată). : ANDREI (BĂIAT), LUCIANA (FATĂ) Scenă: miez de noapte. personajele se trezesc din somn, ies din cabană şi se aşază lângă foc :LA ALEGERE ÎNTRE O

Continue Reading

S-au îmbrățișat. Timpul a stat în loc.

Stella stătea sprijinită cu fruntea de sticla rece a ferestrei cortină. În spatele ei, un birou somptuos: lemn lăcuit, lămpi, tablouri în ramă. În față, acoperișuri oțelite, reci, ușor bătute de ploaie. Nu era o zi urâtă. Era doar rece. Totul părea înghețat în timp. Sau poate că ea își dorea să țină timpul în loc. Mâna îi zvâcni cu eleganță și degetele poposiră pe sticla rece, mângâind-o ușor. Căuta ceva. O pauză… – Jaquiron. Numele i se formă cu

Continue Reading

Jaquiron

Stătea pe treptele verandei. Privea marea. Totul era calm. Plăcut. Dulce. Valurile aduceau colane de spumă pe mal. Erau valuri mici, calme şi ele. Îi plăcea să stea pe verandă şi să privească marea. Pentru o vreme, nu mai exista oraş, muncă. Toate problemele rămâneau suspendate undeva în neant. Nu mai există stres, nu îi mai cerea nimeni nimic. Erau doar el, marea şi treptele verandei. Şi linişte. Atâta de multă linişte. Jaquiron se mişcă imperceptibil. Blugii bleu se întinseră

Continue Reading

Jurnal de înțeles viitorul

  -Ny, cum crezi că-ţi vei dobândi aripile dacă nu înveţi? mă întreba mama de fiecare dată când amânam rezolvarea temelor, iar eu îi răspundeam mereu: -Le voi obţine, mamă, nu te-ngrijora! Noi, cei de pe Tarian, ne năşteam fără aripi şi nu le putem avea decât dacă facem ceva deosebit sau dăm un examen. Părinţii mei voiau să dau examenul, însă eu ţineam neapărat să fac ceva deosebit. Voiam să mă afirm, să fiu eu însămi. Aşa că, la

Continue Reading

Site Footer