Nu vorbesc despre film pentru că nu l-am văzut. Încă. Am trecut razant pe lângă el, dar ma voi întoarce cu certitudine. Din curiozitate.
Sună bine. Merge la orice. Numai că azi nu mă refer nici la haine, nici la frumusețea fizică, nici la cinematografie. Nu mă refer nici măcar la alegeri, mai ales că anul ăsta sunt o modă.
Nu mă refer nici măcar la discutabile concepte filosofice. Trăim mai multe vieți la rând? N-am fost cuminți, vine pedeapsa și mai băgăm o tură? Sau, vezi Doamne, primim încă o șansă la ceva? Până când ”dăm colțu’” oricum discutăm discuții… Trăim o singură dată? Măcar să trăim frumos și fără frică! Dar dacă trăim în paralel mai multe vieți? Dacă navigăm printre curente similare, doar că ele se pot schimba brusc în funcție de ce alegeri facem? Dacă trăim simultam în mai multe planuri și visele sunt o poartă de acces?
Cum ar fi dacă am renunța la nesiguranță, la necunoscut și ne-am bucura de ceea ce avem? De o grande bellezza în fiecare detaliu care ne umple inimile în singura viață pe care o cunoaștem conștient.
Cel mai mult pe lumea asta îmi place să scriu. Și eu m-am uimit singură. Mă așteptam să raspund prompt: să dansez. Când colo… Iubesc culoarea roșie. Pentru că mă face fericită și mă duce cu gândul, invariabil, la iubirea din filme, cu inimioare roșii, baloane și ursuleți de pluș. Iubirea aia copilărească, totală, de o bucurie maximă, pe care nu te poți supăra niciodată. Îmi place să gătesc. Pentru alții. Pentru cei de care îmi pasă. Undeva în sufletul meu tradiționalist, cred că actul hrănirii este una dintre dovezile cele mai pure de iubire.
Cred că viața ne este plină de imense frumuseți, doar că le luăm de-a gata sau nu realizăm cât sunt de mari până când nu dispar din jurul nostru. Dar, dacă avem noroc, ne rămân amintirile. Însă ar fi bine să spunem mai des cele două cuvinte cheie ”Te iubesc.” Cu curaj. O facem pentru noi, nu pentru cel sau cea cărei i-o spunem. O facem pentru noi, să ne asigurăm că nu a trecut viața pe lângă noi. Să fim siguri că nu luăm de-a gata privilegiul sentimentelor. Cel mai dureros regret este acela de a rata ocazia să spui cuiva ceva frumos. De porcării suntem sătui până în gât. Culmea este că ni se face rușine tocmai de ceea ce este frumos. Ne este frică de respingere. De pierdere. Ne este frică să nu fim considerați slabi, ridicoli. Dar când trenul a plecat ireversibil din gară doare rău…
Luăm cu noi doar amintirile. Frumoase. Pe cele urâte le ardem în focul reprimării. Le băgăm sub preș până când le putem converti în ceva bun, care ne face să creștem. Până când înțelegem că nu trebuie să fim identici, conformi și că suntem primii cărăra ne datorăm liniște și fericire.
Uneori avem noroc, avem mințile la noi, și apucăm să trăim și să spunem lucrurile frumoase. Recompensa rămâne cu noi toată viața. De când mă știu, tatăl meu mi-a fost apărător, sfătuitor, vocea rațiunii, a exercițiului și a curajului de a merge înainte. Indiferent de contradicții, draci, scandaluri, tata a fost protectorul meu și partenerul meu de joacă/învățare. Doar că de data asta nu vreau să povestesc în cuvinte. Imaginea cu parinții mei spune totul.
Și da, am apucat să-i spun toate lucrurile frumoase înainte să plece. Cine știe? Poate că în alt plan încă stăm împreună la sfat. Poate că în alt plan se bucură de nepoții pe care nu i-a avut aici (deși i-a dorit). Poate că în alt plan a avut o viață ușoară, veselă, fără stress și fără probleme de sănătate.
Da, tata și amintirea lui sunt o grande bellezza pe care nu mi-o poate lua nimeni, niciodată. În ciuda lacrimilor pe care nu le pot reține când mă gândesc la el. Aș vrea să le îndes înapoi în ochi, dar nu pot. Nu e loc! Nu e jale. Este doar prea multă emoție, pe care fizic nu o pot conține. Din seria: iubirea care dă pe afară!
Așa se întâmplă când vrei să scrii, nu știi ce și te duci la sursă sigură să-ți dea un brânci de inspirație! Îți dă câtă poți duce și doar un pic peste. Cât să aluneci, să verși apă din pahar, să calci pe ea și, totuși, să nu-ți rupi gâtul cu grație!
”Răzbunarea” îmi va fi dulce. Literalmente! Că mă trimite în bucătarie!
The End
