Peter și Clara O cameră de zi. Spațioasă și luminoasă, cu pereții vopsiți în alb. O canapea roșie, confortabilă. Perne multe, roșii, dar și vreo două negre cu aplicații oglindă și margine aurie. O păturică tip tartan scoțian, cu roșu și verde. La circa trei metri în fața canapelei, un corp de mobilier jos, tot de culoare albă. Pe el, centrat un smart TV cu o diagonală destul de mare. De-a dreapta și de-a stânga televizorului, câteva plante. Mai exact niște lucky …
Blog Posts
Da, zâmbesc ușor tremurat, pentru că nu-mi dau seama dacă râzi de mine sau dacă scotocești printre amintiri după citatul preferat. Ai citit când erai mică “Micul Prinț”, nu-i așa? Mie îmi plac tare mult două. Două citate. Știi bine că unu pentru mine este o cifra insuficientă. Da, acum chiar râd de-a binelea. Mă gândesc ce tâmpenii spun cu iz de metaforă. Cel puțin în imaginația mea. „Vulpea: – Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi. (…) – Ce trebuie să fac? …
Decor: Cabană din lemn la munte. Cabana este înconjurată de munţi şi se află într-o vale, înconjurată de iarbă. Pe horn iese fum. În faţa casei arde un foc mare făcut din vreascuri. :INCERT… O CAPOTĂ DE MAŞINĂ PE POST DE BANCĂ, UNDEVA ÎNTR-UN PEISAJ FRUMOS, DEPARTE DE BUCUREŞTI Personaje: Traian (băiat), Susanna (fată). : ANDREI (BĂIAT), LUCIANA (FATĂ) Scenă: miez de noapte. personajele se trezesc din somn, ies din cabană şi se aşază lângă foc :LA ALEGERE ÎNTRE O …
– Ny, lista de înscrieri este gata. Ar fi bine să te pregăteşti cu o nouă curricula. N-ai să crezi câtă lume va participa. Cred că eşti lectorul cel mai căutat din toată Universitatea!!! – Doamne, dar nu mai ştiu ce să le povestesc (râse ea în timp ce trăgea scaunul cu un picior dibaci, aşezându-se neglijent la birou). De trei ani ţin acelaşi curs. Am întors iubirea pe toate părţile. – Serios. Chiar trebuie să reiei cursul. Toţi vor …
– Chiar vrei să le predai chestia asta? – Da, au ajuns destul de departe în curs cât se să deștepte mai repede! – Nu înțeleg… – Au parcurs deja teoria “uciderii bunicului”, așa încât pot înțelege cele trei (3) tipuri de iubire. – Bine, dar cursul tău este despre arta seducției! – Greșit… cursul meu este despre iubire, în toate formele și etapele ei. Indiferent de câtă tehnologie avem disponibilă în ziua de azi, bază codului nostru genetic a …
Soarele rece îngheţa orice fărâmă de viaţă pe care-o întâlnea în cale, dar… aşa se întâmpla de când Apocalipsul topise şi ultima suflare a înneguratului Pământ. Deşertul, odată fierbinte, nu mai era decât un pumn de gheaţă. Era atât de rece… Mai rece decât oricare criptă visată până atunci. Coşmaruri! Terifiantele Erinii care nu-i dădeau pace, nu-l lăsau să guste din plăcerea odihnii. Vâlvătaia! Se abătuse din senin peste Glob şi făcuse totul cenuşă în ceva mai mult de-o clipă. …
Stella stătea sprijinită cu fruntea de sticla rece a ferestrei cortină. În spatele ei, un birou somptuos: lemn lăcuit, lămpi, tablouri în ramă. În față, acoperișuri oțelite, reci, ușor bătute de ploaie. Nu era o zi urâtă. Era doar rece. Totul părea înghețat în timp. Sau poate că ea își dorea să țină timpul în loc. Mâna îi zvâcni cu eleganță și degetele poposiră pe sticla rece, mângâind-o ușor. Căuta ceva. O pauză… – Jaquiron. Numele i se formă cu …
Stătea pe treptele verandei. Privea marea. Totul era calm. Plăcut. Dulce. Valurile aduceau colane de spumă pe mal. Erau valuri mici, calme şi ele. Îi plăcea să stea pe verandă şi să privească marea. Pentru o vreme, nu mai exista oraş, muncă. Toate problemele rămâneau suspendate undeva în neant. Nu mai există stres, nu îi mai cerea nimeni nimic. Erau doar el, marea şi treptele verandei. Şi linişte. Atâta de multă linişte. Jaquiron se mişcă imperceptibil. Blugii bleu se întinseră …
Iubita mea, Unde te grăbeșți? Pleacă trenul din gară, dar nu pe drumul tău. Mai stai. Așteaptă-mă. Te caut și știu, te voi găsi. Ce cauți la Galați? Vreau să vedem Parisul, mână în mână, braț la braț. Să ne plouă în noapte. Să fim doi copii, alergând uzi, înfrigurați, dar fericiți. Să râdem nebunește de cum îți curge rimelul și de urmele de băltoacă de pe pantalonii mei. Nu contează, pentru mine ești frumoasă oricum. Și ce dacă ai …
-Ny, cum crezi că-ţi vei dobândi aripile dacă nu înveţi? mă întreba mama de fiecare dată când amânam rezolvarea temelor, iar eu îi răspundeam mereu: -Le voi obţine, mamă, nu te-ngrijora! Noi, cei de pe Tarian, ne năşteam fără aripi şi nu le putem avea decât dacă facem ceva deosebit sau dăm un examen. Părinţii mei voiau să dau examenul, însă eu ţineam neapărat să fac ceva deosebit. Voiam să mă afirm, să fiu eu însămi. Aşa că, la …
