Dacă tot mi-a dat inspirația pace în weekend și vrea să se exprime la început de săptămână, măcar să începem în forță cu un nou punct din seria tabuuri și ipocrizii.
Îmi asum din start ”salutările fierbinți” pe care mi le pot ura atât doamne cât și domni, însă vă promit solemn că mă voi distra pe cinste scriind acest blog post. O să vedeți imediat de ce.
Contextul sună cam așa: în weekend am făcut research. Adică am citit mult. Și am cititi bărbați care scriu mișto. Să văd ce teme mai abordează, din ce perspectivă, care le sunt observațiile. Mă rog, chestii serioase și m-am bucurat maxim să văd că barbații deștepti și siguri pe ei nu se ascund după deget și spun răspicat lucruri – poate – nu așa de ușor de digerat.
Iar din una în alta mi-am amintit de o discuție foarte faină cu câteva prietene care au decis că nu mai vor să fie femei puternice, ci femei protejate de bărbați (răsfățate ar avea o conotație negativă nepotrivită).
Mash-up (aproape) muzical și uite cum mă apuc eu să scriu luni despre putere, fericire, bale și falsă pudoare.
Primo: vrem nu vrem, trebuie să fim puternice. În ce proporție ne place sau nu, depinde enorm de context. Dacă e de nevoie, atunci factorul plăcere scade dramatic. Și da, sunt adepta 100% a puterii prin educație, experiență și un sistem de sprijin foarte sănătos (familie, soț/prieten/iubit, prieteni apropiați, etc.).
De aici și până la a ne bate cu cărămida în piept ce Iron Ladies suntem e cale lungă. Pe de-o parte vorbim despre instinct de supraviețuire (acel vreau nu vreau, trebuie!). Pe de altă parte vorbim despre frustrări transformate în trenduri, cazuri la care nu voi aveam nici o problemă să zic: ipocrizie pe față. Vreau să fiu fericită, nu puternică. Prin fericire vin un calm și o profundă înțelegere dătătoare de forță. O forță caldă, vie, creatoare. Să mă ierte Dumnezeu, dar cel care arată bine în armură de Iron Man e Robert Downey Jr! Eu mă mulțumesc cu haine moi și frumoase, care mă pun elegant în evidență.
Cum stă treaba cu fericirea. Pe orice parte o sucești, fericirea e o chestiune intimă care vine din tine. Desigur, contextul în care trăiești are un impact semnificativ, însă nimeni nu poate să fie fericit/ă în locul tău. Așa că nu mai alerga după cai verzi pe pereți și fă-ți ordine și disciplină în interior. Poți să ai cel mai iubitor și cald bărbat alături de tine, dacă ești un ghem de frici, nesiguranțe, lipsă de viziune și mai știu eu ce, sărmanul Făt-Frumos o să încalece calul și dus o să fie. Mai bine face o tablă cu Zmeul decât să-și deschidă cabinet de psihologie acasă!
Și acum să v-o spun pe aia cu balele! Citeam aseară una dintre cele mai (aparent) simple, clare și directe lucrări ale unui om senzațional. Totul elegant, psihologic și frumos, până încep să râd isteric: ”Îmi curg balele după tine.” Adică omu’ a prescurtat complet pictural una dintre esențele relațiilor femei/bărbați. Dacă nu e cu bale, e fix degeaba. Cu drag, subsemnata! Să lăsăm deoparte falsa pudoare cum că noi, femeile, suntem niște invenții gingașe, de-o atât de nemaivăzută delicatețe, încât atenția senzuală și sexuală oferită de bărbați ne lezează ființă Jane Austin-escă.
Vai, vai! Cât ne repugnă cuvântul ăla de trei litere care rupe mobila sau chiaunește vecinii slabi de înger! Ipocrizie și tabuuri. Parte din farmecul unei femei este tocmai siguranța de sine și capacitatea de a comunica exact ceea ce își dorește. Și uneori își dorește un bărbat. Nu în ipostaza de ”iubi, te rog du și tu gunoiul!” sau ”cum fac să iau postul ală șmecher din firmă?”. Ci în ipostaza de ”fără tine mor! Dacă nu te am acum seacă oceanele,” ș.a.m.d.
Ca să nu mai spunem de efectul exploziv în implementarea întregului concept. Artificii în timpul și o mare vizită la Ikea după (în loc de țigară).
Desigur, există și excepții în care domnii se intimidează la o abordare directă, cu balele de rigoare și lipsă de falsă pudoare. Ca să parafrazez un alt tip deștept, cineva l-a emasculat pe bărbatul care nu face față la această abordare. (Situația exactă expusă de dânsul era că în spatele bărbaților incapabili de decizii există o mamă care nu le-a dat voie să existe).
Nu sunt adepta căzutului în extremă, dar vă rog cu tot dragul din lume, lăsați teatrul pentru actorii profesioniști. Dacă Mr. X sau Mr. Y nu vă plac/nu vă doresc/nu vă bagă în seamă cădeți pradă depresiei, vă umflați de paranoia sau mai știu eu ce emoții negative. Și brusc deveniți femei puternice. Mai mult, exersați diferite grade de voodoo pe femeile care nu au nicio problemă și își asumă exprimarea ”balelor” într-un mod adecvat gradului de intimitate dintre ele și subiecții dorinței.
Prima concluzie? Fii cum vrei, dar cu autenticitate. Rolurile nepotrivite jucate ”just because” se văd de la distanță și nu toată lumea este făcută să se alinieze la trenduri. În viață este ca în moda de lux: se poartă ceea ce îți vine bine!
O altă concluzie: dacă joci roluri doar pentru că ai senzația că dă bine față de societate înseamă că ești masochist/ă și îți place să te chinui. Nu fii oaie pentru că ți se pare opțiunea cea mai ușoară. Pe termen lung îți va provoca cele mai mari suferințe/frustrări, iar vindecarea este mult mai costisitoare decât prevenția.
