Da, zâmbesc ușor tremurat, pentru că nu-mi dau seama dacă râzi de mine sau dacă scotocești printre amintiri după citatul preferat.
Ai citit când erai mică “Micul Prinț”, nu-i așa?
Mie îmi plac tare mult două. Două citate. Știi bine că unu pentru mine este o cifra insuficientă. Da, acum chiar râd de-a binelea. Mă gândesc ce tâmpenii spun cu iz de metaforă. Cel puțin în imaginația mea.
„Vulpea: – Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
(…)
– Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
Vulpea: – Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
– Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.”
Știi ce zic?! Toată nebunia asta cu maturizarea, cu acceptatul sau neacceptatul, cutumele sociale tâmpite, toate sunt bune de aruncat la gunoi dacă nu ai parte măcar de-o îmblânzire în viață.
Uite, hai să jucăm un joc! Vrei să fii tu vulpea mea? Eu aș vrea să te îmblânzesc și să-ți arăt că „limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.” Sîc! Uite c-ai aflat și celălalt citat care îmi place din carte.
Sau, dacă asta te face fericită, viața asta sunt eu, vulpea ta. Și mă îmblânzești tu pe mine. Dar să știi că pun niște condiții. “Ne trebuie rituri.” Ieși din colivie, caută-mă! Fii împăcată cu tine. Trăiește fericită. Cântă, dansează, scrie, salvează cățeii și pisici, mergi pe munte, cazi cu bicicleta sau rupe-ți tocurile dansând în club, dar ieși. Ieși cu lumina în sufet, ca să te văd în întuneric. Dacă tu strălucești în tine, eu te văd.
Te vreau. Liniștită, împăcată, mulțumită, fericită, și, mai ales, curajoasă. Urăsc normele sociale. Mi se rupe de reguli și prostii. Nu vreau să porți fusta mai lungă pentru că… peste 20 de ani. Vreau să-ți porți fusta cum îți place ție. În sufletul tău. Te vreau desculță și rebelă sau sobră și sofisticată. Te vreau autentică. Dezgolită de dogme sociale complet cretine, de frici sau de depresii. Ești cea mai frumoasă femeie din lume pentru că devii viața mea. Atunci o să știu că m-ai îmblânzit tu pe mine.
„Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.” Așa că aruncă vălul de pe față și privește lucrurile așa cum sunt. Azi nu ești la fel ca ieri și mâine nu vei fi ca azi. De la minut la minut ne schimbăm. Știi că evreii spun l’chaim când închină un pahar. Nu vorbesc ebraică, dar m-a impresionat explicația. Ei închină în cinstea vieților fiecăruia. Nu pentru viață, ci pentru vieți. Pentru că-n fiecare minut trăim o altă viață. Nu suntem aceeași ca acum cinci minute, pentru că ni s-au întâmplat alte și alte lucruri. Dar oamenii închină pentru potențialitate. Pentru toate momentele frumoase care le vor umple viețile. Pentru toate lecțiile și pentru toate experiențele pe care le vor trăi.
De ce ai vrea să te închistezi și să priveșți dintr-o singură perspectivă? Închină pentru toate florile sau toate vulpile sau toți micii prinți din viața ta. Înainte să mă îmblânzești pe mine, îmblânzește-te pe tine. Acceptă-te cu bune și cu rele pentru că tu ești cel mai frumos lucru care s-ar putea întâmpla în viața ta. Dă-ți jos vălul de pe ochi și din suflet! Privește în jurul tău și vei găsi acea vulpe pe care numai tu poți s-o îmblânzești. Eu sunt doar o figură de stil, un exercițiu. Dar tu deja ești pregătită pentru vulpea ta. Cutreieră! Cutreieră lumea pentru că vulpea ta te așteaptă.
Te-ai pregătit pentru fericire? Pentru că vulpea ta știe și îți șoptește: „Pentru a fi fericit trebuie doar să te gândeşți că undeva, printre milioane de stele, este fiinţa iubită.”
Să nu dai uitării acest adevăr: “devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.” Doar pentru că te gândești la vulpea ta, deja ești răspunzătoare pentru ea. Iar ea se va bucura mult de asta. O aud cum dă din coadă fericită la gândul că urmează să te întâlnească! Face un sunet ca de wussshhhhhh prin lanul de grâu. (Râd că un imbecil, dar nu mă pot abține!)
Fie, hai să redevin serios: cine pe cine a îmblânzit până la urmă?
